Sf. Liturghie la Sarajevo. Papa Francisc: nu există pace fără dreptate

RV 06 iun 2015. Pacea este visul lui Dumnezeu pentru întreaga omenire, dar nu toți oamenii împărtășesc același vis; nu există pace fără dreptate; adevărata dreptate înseamnă a face persoanei și poporului pe care mai înainte îi vedeam ca dușmani, ceea ce aș dori să mi se facă mie și poporului meu”: este pe scurt, predica papei Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată pe stadionul Kosevo din Sarajevo, în cadrul călătoriei sale apostolice de o zi în Bosnia și Herțegovina.

Peste 60 de mii de credincioși au venit pe stadionul unde în 1984 au fost inaugurate Jocurile Olimpice de iarnă, dar de data aceasta pentru a lua parte la Sfânta Liturghie. Printre cei prezenți se afla un grup de persoane care încă mai poartă în trupul și sufletul lor rănile războiului din anii ’90. Același complex sportiv a fost spațiul în care Sfântul Ioan Paul al II-lea a celebrat Sfânta Liturghie în 1997. Nu departe de stadionul Koševo se află cimitirul cu același nume în care au fost înmormântați cei care și-au pierdut viața în timpul asediului asupra orașului martir. Ușor de închipuit, în acest context, rezonanța pe care cuvântul ”pace” o trezește în sufletele participanților. 

Redăm mai jos în traducerea noastră de lucru predica Sfântului Părinte:

«Dragi frați și surori, la lecturile biblice pe care le-am ascultat a răsunat de mai multe ori cuvântul ”pace”. Cuvânt profetic prin excelență! Pacea este visul lui Dumnezeu, este planul lui Dumnezeu asupra omenirii, a istoriei, cu întreaga creație. Și este un plan care întâmpină întotdeauna împotrivire din partea omului și din partea celui rău. Chiar și în timpul nostru aspirația la pace și efortul construirii ei se lovesc de faptul că în lume sunt în desfășurare numeroase conflicte armate. Este un fel de al treilea război mondial, combătut ”pe bucăți” și, în contextul comunicării globale, se simte o atmosferă de război.

Sunt unii care, această atmosferă de război, vor să o creeze și să o alimenteze cu deliberare, în special cei care caută ciocnirea între diverse culturi și civilizații, precum și cei care speculează pe baza războaielor pentru a vinde arme. Dar războiul înseamnă copii, femei și bătrâni în taberele de refugiați; înseamnă evacuări forțate; înseamnă case, drumuri și fabrici distruse; înseamnă mai ales atâtea vieți frânte. Voi știți prea bine ce înseamnă acestea, pentru că le-ați trăit chiar aici: câtă suferință, câtă distrugere, câtă durere! Astăzi, dragi frați și surori, se înalță încă o dată din acest oraș strigătul poporului lui Dumnezeu și al tuturor oamenilor și femeilor de bună voință: să nu mai fie niciodată război!

În această atmosferă de război, ca o rază de soare care străbate norii, răsună cuvântul lui Isus în Evanghelie: ”Fericiți făcătorii de pace!” (Mt 5,9). Este o chemare mereu actuală, valabilă pentru orice generație. Nu spune: ”fericiți predicatorii de pace”. Toți sunt în stare să o proclame, chiar și de o manieră ipocrită sau chiar mincinoasă. Nu. El spune: ”Fericiți făcătorii de pace”, adică cei care fac pacea. A face pacea este o muncă de artizanat, meșteșugărească: cere pasiune, răbdare, experiență, tenacitate. Fericiți sunt cei care seamănă pace prin faptele lor de fiecare zi, prin atitudini și gesturi de slujire, de fraternitate, dialog și milostivire… Aceștia, da, ”vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu”, pentru că Dumnezeu seamănă pace, întotdeauna și pretutindeni; la împlinirea timpurilor l-a semănat în lume pe Fiul său ca noi să avem pace. A face pacea este o muncă de dus înainte zi de zi, pas cu pas, fără a obosi niciodată.

Și cum se face, cum se construiește pacea? Ne amintește, în mod esențial, profetul Isaia: ”A practica dreptatea va aduce pacea” (32,17). ”Opus iustitiae pax”, după versiunea din ”Vulgata”, care a devenit un moto celebru, adoptat profetic și de papa Pius al XII-lea. Pacea este rodul dreptății. Dar și de această dată, nu e vorba de o dreptate declamată, teoretizată, planificată… ci de dreptatea practicată, trăită. Și Noul Testament ne învață că îndeplinirea completă a dreptății înseamnă a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuți (cf Mt 22,39; Rm 13,9).

Când, prin harul lui Dumnezeu, noi urmăm această poruncă, cât de mult se schimbă lucrurile! Pentru că ne schimbă pe noi! Acea persoană, acel popor, pe care îl vedeam ca dușman, în realitate are un chip la fel cu al meu, are o inimă la fel ca a mea, are un suflet ca al meu. Îl avem pe același Tată în ceruri. Atunci, adevărata dreptate înseamnă a face acelei persoane, acelui popor, ceea ce aș dori să mi se facă mie, poporului meu (cf Mt 7,12).

În cea de a doua lectură biblică, Sfântul Paul ne-a indicat atitudinile necesare pentru a face pacea: ”Îmbrăcai-vă cu dragoste, cu îndurare, cu bunătate, cu umilință, cu blândețe și răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă cineva are vreo plângere împotriva altuia, iertați-vă! Așa cum v-a iertat Domnul, la fel să vă iertați și voi” (Col 3, 12-13). Iată atitudinile necesare pentru a fi ”artizani” ai păcii în viața de fiecare zi, acolo unde trăim. Să nu ne amăgim, însă, că aceasta depinde numai de noi! Am cădea într-un moralism iluzoriu. Pacea este darul lui Dumnezeu, nu în sens magic, ci pentru că El, prin Duhul său, poate întipări aceste atitudini în inimile noastre și în trupul nostru, și să facă din noi adevărate instrumente ale păcii sale. Și, merge în profunzime, apostolul Paul spune că pacea este darul lui Dumnezeu pentru că este rodul reconcilierii sale cu noi. Numai dacă se lăsă împăcat cu Dumnezeu omul poate deveni făcător de pace.

Dragi frați și surori, astăzi să cerem împreună Domnului, prin mijlocirea Fecioarei Maria, harul de a avea o inimă simplă, harul răbdării, harul de a lupta și lucra pentru dreptate, de a fi milostivi, de a înfăptui pacea, de a semăna pacea și nu războiul și neînțelegerea. Aceasta este calea care ne face împliniți, care ne face fericiți».

În partea a doua a vizitei sale apostolice la Sarajevo, după închiderea ediției noastre de sâmbătă, sunt prevăzute alte trei momente semnificative pentru papa Francisc, asupra cărora vom reveni în emisiunea următoare: întâlnirea cu preoții și persoanele consacrate în catedrală, întrevederea ecumenică cu liderii celorlalte confesiuni și religii și așteptata întâlnire cu tinerii. La ora locală 20.00, ceremonia de rămas bun și întoarcerea la Roma. 

(rv – A. Dancă)