Papa Francisc: vestirea Evangheliei nu urmează criteriile ONG

RV 05 iun 2015. ”Omenirea are nevoie de Evanghelie, izvor de bucurie, speranță și pace”: a spus papa Francisc primindu-i vineri, 5 iunie 2015, în audiență pe cei aproximativ 170 de participanți la adunarea generală a Operelor Pontificale Misionare, însoțiți de prefectul Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor, cardinalul Fernando Filoni. Din România a luat parte directorul național al Operelor Pontificale Misionare, pr. Claudiu Iștoc.
• «Omenirea are atâta nevoie de Evanghelie, izvor de bucurie, speranță și pace. Are prioritate misiunea evanghelizatoare, pentru că activitatea misionară este și astăzi cea mai mare provocare pentru Biserică.  Și ”cât aș dori să găsesc – și pentru voi – cuvintele potrivite pentru a încuraja un anotimp de evanghelizare mai înflăcărată, plină de bucurie, generoasă, îndrăzneață, plină de iubire până la capăt și de viață contagioasă!” (Evangelii gaudium, 261)».

Vestirea Evangheliei, a mai spus Pontiful în cuvântul său, este prima și permanenta preocupare a Bisericii, este activitatea ei esențială, provocarea ei cea mai mare, și izvorul reînnoirii ei. Într-adevăr, din misiunea evanghelizatoare, din intensitatea și eficacitatea ei provine și adevărata reînnoire a Bisericii, a structurilor și activităților ei pastorale. Fără neliniștea și dorința de evanghelizare nu este cu putință desfășurarea unei activități pastorale credibile și eficace, care să unească vestirea Evangheliei și promovarea umană. ”Activitatea misionară este paradigma întregii activități a Bisericii” (Evangelii gaudium, 15).

Adresându-se direct membrilor Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor și directorilor naționali ai Operelor Pontificale Misionare, Sfântul Părinte a evidențiat îndatorirea care le revine în virtutea vocației și a slujirii lor, pentru a fi protagoniști ai unei reînnoite evanghelizări care să se adreseze tuturor oamenilor și în special celor săraci și marginalizați. ”Privirea voastră și interesul vostru – a spus Pontiful - se lărgesc la orizonturile ample și universale ale omenirii, la frontierele ei geografice și mai ales umane. Cu stimă și afecțiune voi însoțiți viața Bisericilor tinere răspândite în lume și animați Poporul lui Dumnezeu ca să trăiască din plin misiunea universală. Cunoașteți faptele minunate pe care Duhul Sfânt, prin aceste Biserici, deseori sărace în resurse, le înfăptuiește în rândul oamenilor, chiar și în mijlocul greutăților și al persecuțiilor pe care le îndură din cauza fidelității și mărturiei lor față de Cuvântul lui Dumnezeu și în apărarea omului”.
• «În acele periferii umane, Biserica este chemată să iasă pentru pe drumuri și să meargă în întâmpinarea atâtor frați și surori care trăiesc fără tăria, lumina și mângâierea lui Isus Cristos, fără o comunitate de credință care să-i primească, fără un orizont de sens și de viață (cf Evangelii gaudium, 49).

Remarcând că Operele Pontificale Misionare sunt ”instrumente de comuniune între Biserici”, sprijinindu-le în necesitățile lor umane și materiale, Sfântul Părinte a pus accentul pe motivația care stă la baza întregii lor activități: ”credința și iubirea lui Cristos”, care au capacitatea de a susține activitatea misionară pretutindeni ”pentru a vesti Evanghelia iubirii, a fraternității și dreptății”. Dar aceasta se realizează prin rugăciune, curaj evanghelic și prin mărturia pentru Fericirile evanghelice:
• «Vă rog, fiți atenți să nu cădeți în ispita de a deveni un ONG, un birou de distribuție a ajutoarelor ordinare și extraordinare. Banii sunt de ajutor dar pot deveni și o ruină a Misiunii. Funcționalismul, când se pune în centru sau ocupă un spațiu mare, ca și cum ar fi lucrul cel mai important, vă va duce la distrugere; pentru că primul fel de a muri este cel de a considera drept presupuse ”izvoarele”, și anume, pe Cel care pune în mișcare Misiunea. Vă rog, cu atâtea planuri și programe, să nu-l scoateți afară pe Isus Cristos din Opera Misionară, care este opera sa. O Biserică care s-ar reduce la eficientismul aparatelor de partid este deja moartă, chiar dacă structurile și programele în favoarea clericilor și a laicilor ”auto-ocupați” ar trebui să dureze secole la rând».

În fine, Sfântul Părinte a subliniat că ”nu este posibilă o adevărată evanghelizare decât în energia sfințitoare a Duhului Sfânt, singurul în măsură să reînnoiască, să miște și să impulsioneze Biserica la o curajoasă ieșire din ale sale pentru a evangheliza toate popoarele”.

(rv – A. Dancă)