Încheierea lunii dedicată Maicii Domnului, în Grădinile Vaticane

1 iunie 2015. "În această ultimă zi a lunii mai, lună mariană, ne încredințăm Fecioarei Maria. Ea, care mai mult decât orice făptură a cunoscut, adorat și iubit misterul Preasfintei Treimi, să ne ducă de mână; să ne ajute să întrezărim în evenimentele lumii prezența lui Dumnezeu, Tată și Fiu și Duh Sfânt; să ne ajute să-l iubim pe Domnul Isus din toată inima, ca să mergem spre vederea Treimii, ținta admirabilă spre care năzuiește viața noastră. Îi cerem și să ajute Biserica, mister de comuniune, să fie întotdeauna comunitate ospitalieră, în care orice persoană, mai ales cei săraci și marginalizați, să afle primire și să se simtă fiică a lui Dumnezeu, voită și iubită": a spus Papa Francisc la tradiționala întâlnire din Piața Sfântul Pentru de duminică (31 mai), prilejuită de recitarea rugăciunii Îngerul Domnului.

Sfântul Părinte a mai spus că, la încheierea lunii mai, lună dedicată cinstirii Maicii Domnului, se alătură spiritual la numeroasele expresii de devoțiune față de Preasfânta Maria, care să ”ajute toate familiile să fie casă primitoare”.

Ca în fiecare an, în seara de 31 mai, încheierea lunii dedicată Maicii Domnului a fost marcată prin procesiunea din Grădinile Vaticane, devenită deja tradiție. Cu lumânări aprinse în mâini, credincioșii au urmat parcursul dintre Biserica Sfântul Ștefan al Abisinilor și Grota Maicii Domnului de la Lourdes recitând rugăciunea Rozariului. Procesiunea a fost condusă de cardinalul Angelo Comastri , vicar general al Papei pentru Statul Cetății Vaticanului.   

În legătură cu semnificația lunii mai, dedicată cinstirii Preacuratei Fecioare Maria, colegul nostru Federico Piana l-a intervievat pe profesorul de mariologie Antonino Grasso, de la Institutul Superior de Științe Religioase 'Sfântul Luca', din Catania.

Instituirea lunii mai ca perioadă dedicată Maicii Domnului își află rădăcinile într-o tradiție din perioada Renașterii, potrivit căreia îndrăgostiții își schimbau mesaje pline de afecțiune în această lună în care explozia de viață a naturii înfloritoare oferă inspirație pentru celebrarea iubirii prin cânt, poezie și alte forme de artă.  Inițial, creștinizarea acestei tradiții a asumat forma unor gesturi de omagiu de flori care să însoțească devoțiunea față de Maica Domnului, cea mai minunată dintre creaturi, Femeia învăluită în soare. Cercetătorii par să fie de acord în a afirma că Alfons al X-lea al Castiliei (supranumit 'cel Înțelept'), din secolul al XIII-lea, a fost primul care a asociat chipul Maicii Domnului cu luna mariană și, pentru a o cinsti pe Maica Domnului așa cum se cuvine, i-a dedicat un imn dintr-o serie de cântări dedicate sărbătorilor sezoniere.  

Un secol mai târziu, vorbim de secolul al XIV-lea, la Paris, Confraternitatea aurarilor a împământenit obiceiul oferirii Preacuratei, în prima zi a lunii mai, o floare confecționată din aur și pietre prețioase, dusă Maicii Domnului la catedrala Notre-Dame. La Roma, în secolul al XVI-lea, Sfântul Filip Neri avea obiceiul să-i trimită pe copii de educația cărora se îngrijea să-i ofere flori Maicii Domnului în luna mai. 

Însă, tradiția a căpătat o formă stabilă începând din secolul al XVIII-lea, grație inițiativei părintelui Annibale Dionisi, membru al Societății lui Isus, care a publicat, în 1725, lucrarea 'Luna Maicii Domnului', sugerând pentru fiecare zi a lunii mai o meditație, o făgăduință și recitarea unei scurte rugăciuni. Mai târziu, un alt preot italian, capucinul Gioacchino La Lomia, a publicat în 1758 un volum cu meditații zilnice, dedicate lunii mai. Câțiva ani mai târziu, în 1785, preotul iezuit Alfonso Muzzarelli a publicat un volum de meditații dedicate lunii mai, intitulat "Luna mai", reluând meditațiile despre adevărurile eterne și încheind cu consacrarea către Maica Domnului.

Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, devoțiunea către Maica Domnului din luna mai era răspândită în întreaga Europă, în America și, de asemenea, în țările de misiune. 

R.V./A.M.