La papa Francisc, Ordinul Franciscan al Fraților Minori

RV 26 mai 2015. Papa Francisc i-a primit în audiență marți, 26 mai 2015, pe participanții la capitolul general al Ordinului Fraților Minori, însoțiți de ministrul general, pr. Michael Perry, confirmat la conducerea Ordinului. Pontiful i-a îndemnat pe Frații Minori să cultive spiritul de fidelitate față de carisma franciscană și a subliniat necesitatea unui efort susținut de ”transparență, folosire etică și solidară a bunurilor, într-un stil de sobrietate și renunțare”.

Zilele de reflecție ale capitolului general, a remarcat Pontiful, au avut în centrul atenției două elemente esențiale pentru identitatea Ordinului: fraternitatea și așa zisa ”minoritate”, sau altfel spus, condiția spirituală a celui care știe să se facă mai mic, minor, înaintea lui Dumnezeu:
• «Am cerut un sfat de la doi franciscani tineri, prieteni din Argentina, spunându-le că trebuie să vorbesc despre ”minoritate”. Unul mi-a răspuns: ”Dumnezeu să mi-o dăruiască și mie într-o zi”. Celălalt mi-a spus: ”Este ceea ce mă străduiesc să pun în practică zi de zi”. Aceasta este definiția ”minorității” pe care mi-au dat-o acești doi prieteni, tineri franciscani din țara mea».

Starea spirituală de «minoritate», a continuat papa în cuvântul său, ”cheamă la a fi și a se simți mici înaintea lui Dumnezeu, încredințându-se pe deplin milostivirii sale nemărginite. Perspectiva milostivirii este de neînțeles pentru cei care nu se recunosc ”minori”, adică mici, nevoiași și păcătoși înaintea lui Dumnezeu. Cu cât suntem mai conștienți de aceasta, cu atât mai mult suntem aproape de mântuire; cu cât suntem convinși de a fi păcătoși, cu atât suntem dispuși de a fi mântuiți. La fel se întâmplă în Evanghelie: persoanele care se recunosc sărace înaintea lui Isus sunt mântuite; cel care, în schimb, crede că nu are nevoie, nu ajunge la mântuire, dar nu pentru că nu i-a fost oferită ci pentru că nu a primit-o”. A trăi condiția interioară de ”minoritate” înseamnă a ieși din sine, din propriile scheme și perspective personale; înseamnă a merge dincolo de structuri – care sunt, totuși, utile dacă sunt folosite cu înțelepciune – a merge dincolo de obișnuințe și siguranțe, pentru a mărturisi apropierea concretă față de cei săraci, nevoiași și marginalizați, printr-o atitudine concretă de împărtășire și slujire”.

Face parte esențială din mărturia evanghelică și dimensiunea fraternității, a spus mai departe papa Francisc. «Este important să fie recuperată, în această perspectivă, conștiința de a fi purtători de milostivire, reconciliere și pace. Veți realiza cu folos această vocație și misiune – a observat Sfântul Părinte - dacă veți fi întotdeauna o congregație ”în ieșire”. Aceasta, de altfel, corespunde carismei voastre, după cum dovedește și ”Sacrum commercium”. În această relatare despre originile voastre se povestește că primilor Frați li s-a cerut să arate unde era mănăstirea lor. Pentru a răspunde, ei s-au urcat pe o colină și arătând de jur împrejur pământul până unde ajungeau cu privirea, au spus: ”aceasta este mănăstirea noastră” (63: FF 2022).
• «Dragi frați, în această mănăstire, care este lumea întreagă, mergeți și astăzi conduși de iubirea lui Cristos, care vă invită să faceți asemenea Sfântului Francisc, care în Regula revizuită spunea: ”Le recomand, îi sfătuiesc și îi îndemn pe Frații mei în Domnul Isus Cristos, ca atunci când merg prin lume, să nu se certe și să evite certurile de cuvinte și să nu-i judece pe ceilalți; dar să fie blânzi, pașnici, modești, retrași și smeriți, vorbind pe față cu toții. În orice casă vor intra, mai întâi de toate să spună ”Pace acestei case!” și să le fie îngăduit să mănânce din toate alimentele care le vor fi date» (III, 10-14: FF 85-86). Aceste îndemnuri – a remarcat Pontiful - sunt de mare actualitate, sunt profeție de fraternitate și minoritate chiar și în lumea noastră de astăzi».

Pontiful a subliniat în cuvântul său că toate acestea presupun un efort susținut de ”transparență, folosire etică și solidară a bunurilor, într-un stil de sobrietate și renunțare”. ”Dacă, în schimb, sunteți alipiți de bunuri și de bogățiile lumii, și puneți aici siguranța voastră, chiar Domnul va fi cel care vă va despuia de acest spirit de mundanitate pentru a păstra patrimoniul prețios de minoritate și sărăcie la care v-a chemat prin intermediul Sfântului Francisc. Ori sunteți săraci și minori de bună voie, ori veți fi despuiați”.

”Duhul Sfânt este animatorul vieții consacrate. Cu cât îi dăm mai mult spațiu, cu atât mai mult El este animatorul raporturilor noastre și al misiunii noastre în Biserică și în lume. Când persoanele consacrate trăiesc lăsându-se luminate și călăuzite de Duhul Sfânt, ele descoperă în acest orizont supranatural secretul fraternității lor, inspirația slujirii lor față de frați, forța prezenței lor profetice în Biserică și în lume”. În acest sens, papa Francisc a mărturisit că în Argentina preoții franciscani se bucură de mare simpatie:
• «De ce? Pentru că înaintea poporului lui Dumnezeu voi ați moștenit o credibilitate prin ”minoritate”, fraternitate, blândețe, smerenie și sărăcie. Vă rog, păstrați această moștenire, să nu o pierdeți! Poporul ține la voi, vă iubește!»

(rv – A. Dancă)