Papa Francisc, la "Sf. Marta": iubirea autentică este concretă

RV 07 mai 2015. Adevărata iubire trebuie să fie concretă și să se comunice; chiar și călugării și călugărițele de viață claustrală, în realitate nu se izolează de lume, dar comunică lumii iubirea primită: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată joi dimineață în capela Casei Sf. Marta din Cetatea Vaticanului. 

Pornind de la lecturile biblice ale zilei, în care Isus îi îndeamnă pe apostoli să rămână în iubirea sa (In 15, 9-11), papa Francisc a remarcat că există două criterii care ne vor ajuta să facem deosebire între iubirea adevărată și cea neadevărată. Primul criteriu: iubirea se arată mai mult în fapte decât în cuvinte. ”Nu există iubire de telenovelă, o închipuire, povești care ne fac inima să bată un pic și nimic mai mult”. Iubirea se vede în faptele concrete. Isus i-a avertizat pe cei din jurul său: ”Nu cei care spun «Doamne, Doamne!» vor intra în Împărăția cerurilor dar cei care fac voința Tatălui meu, cei care au păzit poruncile mele”.
• «Adevărata iubire este concretă, se află în fapte, este o iubire constantă. Nu este un simplu entuziasm. De multe ori este și o iubire suferindă. Să ne gândim la iubirea lui Isus ducându-și crucea... Dar faptele de iubire sunt cele pe care Isus ni le învață în capitolul 25 al evangheliei după Sf. Matei. Cel care iubește face aceste fapte: iată protocolul judecății. ”Eram flămând și mi-ai dat de mâncare”, etc. Concretețe. Chiar și Fericirile (evanghelice), care reprezintă adevăratul program pastoral al lui Isus, sunt concrete”.

”Una din primele erezii în creștinism – a subliniat Sfântul Părinte – a fost gândirea gnostică”, în care se vorbește de un ”Dumnezeu îndepărtat”, dar nu cunoaște concretețea faptelor. ”Iubirea Tatălui, în schimb, a fost concretă, l-a trimis pe Fiul său, care s-a făcut trup ca să ne mântuiască”.

Al doilea criteriu care arată autenticitatea iubirii este următorul: iubirea ”se comunică, nu rămâne izolată. Iubirea dă din ea însăși și primește, se realizează acea comunicare care există între Tatăl și Fiul, o comunicare pe care o realizează Duhul Sfânt”.
• «Nu există iubire care să nu se comunice, nu există o iubire izolată. Unii ar putea să mă întrebe: ”Părinte, călugării și călugărițele de viață claustrală sunt izolați”. Desigur, dar și ei comunică, și chiar foarte mult: cu Domnul, chiar și cu cei care merg să caute un cuvânt al lui Dumnezeu. Adevărata iubire nu se poate izola. Dacă este izolată, atunci nu este iubire. Este o formă spiritualistă de egoism, de a rămâne închisă în sine căutând interesul său. Este egoism”.

De aceea, a reluat Sfântul Părinte, ”a rămâne în iubirea lui Isus înseamnă a face”, înseamnă ”capacitatea de a se comunica, de a dialoga, atât cu Domnul cât și cu frații noștri”.
• «E atât de simplu, dar nu e ușor, pentru că egoismul, interesul propriu ne atrage. Ne atrage ca să nu facem și ca să nu comunicăm. Ce spune Domnul celor care rămân în iubirea lui? ”V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină”. Domnul care rămâne în iubirea Tatălui este bucuros, de aceea spune ”dacă voi rămâneți în iubirea mea, bucuria voastră va fi deplină”. O bucurie care de atâtea ori vine împreună cu crucea. Dar nimeni – o spune Isus însuși – nu va lua de la voi această bucurie”.

Papa a încheiat predica Sfintei Liturghii de joi cu această rugăciune: Domnul ”să ne dea harul bucuriei, acea bucurie pe care lumea nu o poate dărui”.

(rv – S. Centofanti - A. Dancă)