Papa Francisc la ”Sf. Marta”: cine se înjosește pentru Cristos nu este masochist

RV 17 apr 2015. Înjosirea de dragul umilinței este masochism, dar cel care o îndură și suportă în numele Evangheliei, devine asemenea lui Cristos: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată vineri dimineață în capela Casei ”Sf. Marta” din Vatican. Referindu-se la lecturile biblice ale celebrării euharistice, Pontiful a invitat creștinii să nu cultive niciodată sentimente de ură, dar de a-și acorda timpul necesar în care să descopere în adâncul inimii simțămintele care sunt pe placul lui Dumnezeu: iubirea și dialogul.

Este posibil pentru un om să reacționeze la o situație dificilă într-un mod plăcut lui Dumnezeu? Desigur, afirmă papa Francisc la predică, subliniind că deseori este o chestiune de timp, timpul de a se lăsa impregnat de simțămintele lui Isus. Vorbind pe larg despre lectura din cartea Faptele Apostolilor, în care apostolii sunt aduși în fața sinedriului ca să fie judecați pentru că au predicat acea Evanghelie de care învățătorii legii nu doreau să audă. Cu toate acestea, unul dintre farisei, Gamaliel, sugerează colegilor săi din sinedriu să nu-i oprească pe apostoli, pentru că dacă Evanghelia este de la oameni, se va nimici singură, dar dacă vine de la Dumnezeu, va continua mai departe în ciuda împotrivirii oamenilor. Sinedriul acceptă sugestia rabinului și optează să-și acorde timp, nu reacționează după instinctul sentimentului de ură. Ceea ce, remarcă papa Francisc, reprezintă un remediu just pentru orice ființă umană:
• ”Dă timpului timp! Acesta este folositor pentru noi, când avem gânduri rele împotriva celorlalți, simțăminte rele, când avem antipatii, ură. Să nu le lăsăm să crească. Să ne oprim, să dăm timpului timp. Timpul pune lucrurile în armonie și ne face să vedem partea justă a realității. Dar dată tu reacționezi în momentul de furie, fii sigur că vei nedrept. Vei fi nedrept. Și îți va face rău chiar ție. Acesta este un sfat: timpul, timpul în momentul ispitei”.

Când cultivăm îndelung un sentiment negativ, a continuat papa Francisc, este inevitabil să plesnească. Ajunge să se transforme în insultă, în război, ori cu aceste sentimente rele împotriva altora, ne trezim că luptăm împotriva lui Dumnezeu, în timp ce Dumnezeu îi iubește pe ceilalți, iubește armonia, iubește iubirea, iubește dialogul, iubește calea făcută împreună. ”Mi se întâmplă și mie”, a recunoscut Pontiful: ”Când un lucru nu-mi este pe plac, primul sentiment nu este de la Dumnezeu, este întotdeauna unul rău”. Să ne oprim, de aceea, și să facem loc Duhului Sfânt, ca să ne conducă la pace și la ceea ce este drept. Asemenea apostolilor care, după ce au fost flagelați, au plecat din sinedriu bucuroși pentru că au suferit pentru numele lui Isus:
• ”Mândria celor dintâi te face să vrei uciderea celorlalți; umilința, în schimb, te face să devii asemănător cu Isus. Aceasta este o realitate la care noi nu ne gândim. În acest moment, în care foarte mulți frați și surori ai noștri sunt martirizați pentru numele lui Isus, ei sunt în această stare, au în acest moment bucuria de a fi suferit insulte, chiar și moartea, pentru numele lui Isus. Pentru a fugi de mândria celor dintâi, există numai deschiderea inimii la virtutea umilinței. Dar la umilință nu se ajunge niciodată fără umilire. Este un lucru care nu se înțelege pe cale naturală. Este un har pe care trebuie să-l cerem în rugăciune”.

Este vorba de harul imitării lui Isus. O imitare mărturisită nu doar de martirii de astăzi dar și de foarte mulți bărbați și femei care îndură umiliri zi de zi și pentru binele familiei rămân nu reacționează, nu vorbesc, suportă toate din dragoste pentru Cristos:
• ”Aceasta este sfințenia Bisericii, această bucurie pe care o dă înjosirea, nu pentru că înjosirea ar fi frumoasă, nu, aceasta ar însemna masochism, ci pentru că prin acea înjosire tu îl imiți pe Isus. Două atitudini: închiderea care te duce la ură, la mânie, la a vrea uciderea celorlalți, sau deschiderea spre Dumnezeu, pe calea lui Isus, care te face să întâmpini înjosirile, chiar pe cele grele, cu această bucurie interioară pentru că ești sigur de a fi pe calea lui Isus”.

(rv – A. Dancă)