Priorități pentru formatorii din institutele de viață consacrată

15 aprilie 2015. Între 8 și 11 aprilie a.c. a avut loc la Roma reuniunea internațională a formatorilor și formatoarelor din sfera vieții consacrate. Evenimentul s-a înscris în cadrul Anului Vieții Consacrate și a reunit circa 1500 de formatori și formatoare din întreaga lume.

La încheierea Congresului, Congregația pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică, a emis un comunicat final de sinteză a evenimentului, însoțit de un Mesaj, document semnat de cardinalul João Braz de Aviz, prefectul Congregației pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică.

Inspirat din fragmentul biblic al Fericirilor, Mesajul final  propune și 12 priorități pedagogico-spirituale destinate slujirii ca formatori, pe care vi le propunem în continuare:

1. Fiți formatori fericiți, bucuroși de a putea oferi această slujire. Faceți cunoscută bucuria voastră pentru a o transmite tinerilor voștri.
2. Acordați atenție formării inimii, nu doar a comportamentelor, amintindu-vă că “cor ad cor loquitur”. Este pasiunea pentru Isus cea care vă face să fiți formatori.
3. Nu fiți autosuficienți, îngrijiți-vă de formarea voastră continuă, fiți dispuși să învățați zilnic arta de a forma inimile: învățați de la Isus și de la pedagogia sa, dar și de la tinerii voștri, de la propriile greșeli și de la viață.
4. Nu uitați că este Tatăl cel care formează în fiecare tânăr personalitatea Fiului prin puterea Duhului: voi sunteți mijlocitorii acestei acțiuni trinitare.
5. Fiți formatori 'cu normă întreagă' dăruind tot ce aveți mai bun în voi. Este Domnul cel care vi-i încredințează pe tinerii pe care-i însoțiți ca pe o realitate prețioasă în ochii săi și care trebuie să devină astfel și în ochii voștri.  
6. Să aveți o inimă mare pentru a-i primi pe toți cei pe care vi-i încredințează Tatăl, din toate colțurile lumii. Valorificați orice persoană, astfel încât comunitatea formativă să fie expresia unei credințe unice și a aceleiași carisme.
 7. Formați-i pe tineri astfel încât să aibă o inimă îndrăgostită de Dumnezeu și plină de pasiune față de om, "cetățeni ai lumii" în dialog cu fiecare cultură; tineri plini de milostivire pentru cei "privați de demnitate", care învață să-l caute pe Dumnezeu la periferiile existenței, liberi în a se lăsa formați de viață și pentru viață.
8. Nu pretindeți nimic de la ei dacă mai întâi n-ați experimentat și pus în practică voi înșivă, fără a impune poveri imposibile și motivând fiecare cerere, potrivit legii libertății de fii ai lui Dumnezeu, a legii iubirii.
9. Dedicați din timpul vostru întâlnirilor periodice, cu grupul și mai ales cu fiecare persoană în parte. Relația interpersonală dintre formator și persoana în curs de formare reprezintă instrumentul de acțiune educativă prin excelență.  
10. Echipa formativă, mai ales în comunitățile educative numeroase, exprimă diferite competențe pedagogice, cu respect față de rolurile specifice, împărtășind același model formativ și în convergență spre binele tinerilor. Formarea formatorilor este o responsabilitate clară și obligatorie a superiorilor față de voi, promotorii unei autentice culturi a formării continue.   
11. Nu vă fie teamă să-l însoțiți pe tânăr și pe tânără în a se descoperi pe sine și propriul adevăr, cu propriile slăbiciuni, dar faceți astfel încât să simtă apropierea voastră în acele momente, ca sacrament al iubirii Tatălui, care vindecă și iartă. În mod deosebit, faceți simțită apropierea voastră față de cei care, din diferite motive, abandonează parcursul formativ
12. Dar, mai ales, nu vă speriați de misiunea de a-i însoți pe tineri de-a lungul căii Paștelui lui Isus. Spre acest obiectiv trebuie să tindă fiecare parcurs formativ de-a lungul întregii vieți, însoțiți de Maria, Discipolă și Mamă la picioarele crucii. 

În încheierea Mesajului final al congresului internațional al formatorilor și formatoarelor din sfera vieții consacrate, aceștia sunt asigurați de aprecierea și de rugăciunea Bisericii, spunându-li-se că fără răbdarea și discernământul lor poporul lui Dumnezeu ar risca să nu mai vadă acea cale luminoasă în măsură să facă să strălucească, într-o lume trecătoare, existența definitivă transfigurată de Fericiri.

R.V./A.M.