«Cuvântul s-a făcut cruce şi a venit să moară printre noi»

„Prin moartea şi Învierea sa, Cristos rămâne contemporanul nostru pentru totdeauna şi pentru veşnicie! Ne este contemporan pentru că eternitatea a intrat în istorie şi a transformat timpul în «ceasul Domnului»” – scrie PS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea în scrisoarea pastorală de Paşti, publicată de site-ul Eparhiei de Oradea.

Parafrazând Prologul Evangheliei după Ioan, «Cuvântul s-a făcut cruce şi a venit să moară printre noi», episcopul începe reflecţia sa subliniind „înnoita uimire” cu care primii creştinii primesc vestea Învierii Domnului: „niciodată nu s-a mai întâmplat aşa ceva în istorie: s-au împăcat contrastele, cele ce erau de neîmpăcat au intrat într-o uluitoare armonie, adică: viaţa cu moartea, sărăcia cu bogăţia, slăbiciunea cu puterea, nedreptatea cu iertarea, împietrirea inimii cu iubirea, tristeţea cu bucuria, naturalul cu supranaturalul. Acesta este sensul adânc şi înălţător al crucii: Isus trebuia să sufere omeneşte, dar nu putea să fie doborât de durerea umană”. Crucea, continuă el, este „binecuvântarea care desăvârşeşte tensiunea şi prăpastia dintre om şi Dumnezeu (…) Crucea ne ajută să vedem cu toată limpezimea «cine» suntem şi «ce» putem deveni dacă îl iubim şi îl cinstim pe Tatăl nostru”.

Crucea ne conduce la gloria Învierii, mai scrie ierarhul, de aceea „nu putem elimina Crucea din viaţa noastră, nici din înfricoşare, nici din trufie: ea trebuie primită, acceptată şi purtată pe drumul vieţii, iar la «plinirea timpurilor» crucea ne va dobândi, în Isus, mântuirea şi Învierea. Priviţi în jurul vostru şi vedeţi şi înţelegeţi cu bucurie valoarea şi temeiul crucii!”

 „Priviţi în jurul vostru şi vedeţi ce se întâmplă în ţară şi în lume şi citiţi profetic «semnele timpurilor»! Priviţi în jurul vostru, dragii mei credincioşi, şi credeţi că dincolo de cruce şi de suferinţă mormântul este mereu gol pentru că Isus este «Calea şi Adevărul şi Viaţa» (Io 14, 6), El este Învierea”.

În mesajul său de Paşti, PS Bercea foloseşte trei chei de lectură a misterului pascal: tăcerea, semnele crucii şi mormântul gol.

„Învierea Domnului s-a întâmplat într-o mare tăcere! (…) căci ceea ce s-a întâmplat cu Cristos, la Înviere, a fost un eveniment care a depăşit spaţiul şi timpul, un eveniment care transcende pământul şi vremurile, un eveniment care depăşeşte cosmosul şi iese din timp şi din istorie”.

Această tăcere este asemeni tăcerii Genezi, subliniază PS Bercea, care ne invită să reflectăm „când am trăit noi acea tăcere de început de veac? Ne-a ajutat această tăcere să-L vedem pe Domnul în grădina sau pe marea vieţii noastre, în frângerea suferinţei sau în mulţimea încercărilor prin care trecem? Cu Maria Magdalena, cu Petru şi cu Apostolii, cu Sfântul Augustin, cred că putem spune şi noi: «prea târziu te-am iubit, Doamne!»”.

O altă cheie a mesajului pascal sunt rănile purtate de Cristos cel Înviat care atestă veridicitatea Învierii sale:

 „Rănile Domnului, prezente în trupul glorios, ne ajută să înţelegem că iubirea sa este mai puternică decât moartea şi decât suferinţele trupeşti pe care a trebuit să le îndure”. Acestea au devenit «ferestre deschise către Dumnezeu» şi «izvoare de viaţă veşnică»(cf. Io 7,37-39), «perle de iubire adevărată».

În încheiere, episcopul de  Oradea îi aminteşte pe românii aflaţi în afara ţării: „celor sunt departe de casă, prin Europa şi prin lumea largă. Doresc să le spun că ei sunt rănile deschise ale Domnului în trupul familiilor lor, în trupul Bisericii şi în trupul ţării. Fiţi tari şi demni în acelaşi Domn Înviat din morţi, pentru că El este cel care vă ajută să purtaţi aceste răni mântuitoare.

«Crucea, mormântul gol, ceasul Domnului şi tăcerea arhetipală, rănile Domnului şi Învierea sunt cele care îi dau creştinului Credinţa şi Speranţa, iubirea, înţelepciunea şi bucuria vieţii», de aceea, scrie la final PS Bercea:

„Amintiţi-vă! «Cuvântul s-a făcut cruce şi a venit să moară printre noi» (Io 1,14) dar a treia zi a Înviat. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea (Ps 117,24)! Să rămânem în bucuria Învierii, cu pacea Domnului, purtând urmele rănilor ca o pecete pe suflete, pentru a mărturisi bucuria de a fi ai lui Cristos.

La toţi şi la toate, Sărbători Fericite!

Cristos a Înviat!

 (rv–M. Caba)