2015-04-12 10:00:00

PF Lucian Mureşan de Paşti: „Fiţi lumina lui Cristos în lume!”


„Isus, Fiul lui Dumnezeu, om adevărat şi Dumnezeu adevărat, se coboară la iad prin patima şi moartea Sa pe cruce, distruge porţile şi deci puterea celui rău şi îi eliberează pe Adam şi Eva, adică de fapt întreaga umanitate, refăcând comuniunea dintre om şi Dumnezeu, ruptă prin păcatul strămoşesc” – aceasta este icoana Învierii Domnului adusă de Preafericitul Lucian Mureşan, arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, greco-catolică în pastorala sa de Paşti din acest an.

„E adevărat că lumina şi pacea sunt simboluri prin excelenţă ale sărbătorii, însă la baza acestei lumini şi a acestei păci stă o teribilă luptă împotriva puterilor întunericului dusă de Isus”, mai scrie Preafericitul, a cărui scrisoare a fost pusă la dispoziţie integral redacţiei noastre de siteul Curiei Arhiepiscopiei Majore de Blaj:

Pentru noi şi pentru mântuirea noastră, Însuşi Fiul lui Dumnezeu a murit pe Cruce. Este necesar de aceea, atunci când contemplăm Învierea Domnului, şi poate în zilele noastre mai mult ca oricând, să conştientizăm enorma forţă distructivă a păcatului personal, adevărat lăstar înveninat al păcatului strămoşesc. O forţă atât de mare încât drumul înspre Înviere, drumul înspre mântuirea de păcate, trece prin Calea Crucii şi ajunge la răstignire. Doar privind Golgota putem înţelege adevăratul preţ al păcatelor noastre. Iar înţelegând extremul sacrificiu, înţelegem  explozia de bucurie ce urmează”.

Tradiţiile de Paşti, ouăle roşii şi masa bogată, continuă arhiepiscopul, „sunt tradiţii frumoase ce unesc familiile şi oamenii între ei, însă rămân ancorate în realitatea creştină doar în măsura în care ne fac să ne aducem aminte de bucuria reîntâlnirii cu Dumnezeu: de faptul că serafimul ce păzea Grădina Raiului îşi pune din nou sabia în teacă. Şi atunci chiar avem ce sărbători: suntem din nou primiţi la banchetul Împărăţiei Cerurilor!

În a doua parte a scrisorii sale, PF Lucian reiterează bucuria creştină a sărbătorii pascale, căci primele cuvinte adresate de Isus ucenicilor după Înviere au fost «Bucuraţi-vă!». Această bucurie, continuă cardinalul, „începe prin anunţul arhanghelului Gabriel în Nazaret, prin acel «Bucură-te cea plină de har!» Şi se împlineşte odată cu Învierea Domnului. Maica Sfântă este prima creatură ce poartă în inima Ei adevăratul izvor al bucuriei: Isus, Fiul lui Dumnezeu. Îl poartă ni-L dăruieşte şi nouă, fiilor Ei din umbra Crucii. Din acel moment, bucuria Mamei devine bucuria fiilor”.

În a treia parte a mesajului, este subliniată certitudinea prezenţei lui Isus în viaţa noastră: „învierea Domnului ne vorbeşte despre continua prezenţă a lui Isus. În toate clipele, în toate zilele, în bucurii şi suferinţe, până la sfârşitul vieţii. O prezenţă ce ne face bogaţi în fericire, speranţă şi pace interioară. Fiindcă tot ceea ce ne sperie în lumea în care trăim: crize, catastrofe, injustiţii, boli, într-un cuvânt tot ceea ce are miros de moarte, a fost învins de Isus, Cel ce cu moartea Sa a călcat moartea.

Oamenii ne pot lua totul, asigură PF Mureşan, chiar şi viaţa, dar nu ni-L pot lua pe Dumnezeu din suflet. Iar când îl avem pe Dumnezeu avem totul. Putem privi la viaţa noastră, cu toate frumuseţile ei, ca la un minunat dar al Cerului, dar cu detaşare în acelaşi timp, ştiind că Cel ce dăruieşte este mai mare decât darul Său. Trăind în felul acesta viaţa, experimentăm o palidă licărire din darul adevărat, adică viaţa veşnică, loc al comuniunii perfecte cu Dumnezeu”.

În aceeaşi scrisoare pastorală, arhiepiscopul major al Bisericii greco-catolice din Români ne invită să citim sau să recitim câteva strofe din imnul Sfântului Efrem Sirul– doctor al Bisericii:

Cel care pe muntele Sinai făcea să încremenească poporul cu vocea Sa,
Nu şi-a deschis gura Sa în faţa celor ce îl osândeau.

S-a aşezat pe cruce, Cel ce şade pe scaun de heruvimi,
Apă a cerut Cel ce este izvor de apă vie,
Cu fiere l-au adăpat pe Cel ce tuturor dăruieşte mierea înţelepciunii

 

S-a dăruit acelora care trebuiau să aibă viaţă prin moartea Lui,
Ca şi mielul din Egipt, i-a eliberat tocmai pe cei care îl sacrificau,
Pe oameni, care îi răstigneau trupul, i-a făcut membre vii ale trupului Său.

În pânză de in a fost înfăşurat Cel ce cu vocea Lui l-a scos pe Lazăr din pânzele morţii,
În mormânt de stâncă a fost pus Cel ce cu vocea Lui cutremura stâncile munţilor,
Tu, Cel Prea Înalt, Te-ai făcut mic Prunc pentru noi,
Tu, Cel ce pururi veghezi, ai adormit pentru mântuirea noastră,
Tu, Cel Viu ai murit pentru noi,
Tu, Împăratul tuturor, ai primit dispreţ, pentru a ne dărui nouă cinstea dintru început

Acest imn, continuă ierarhul, „cântă misterul pascal ce permite oamenilor o adevărata libertate faţă de stăpânitorii acestei lumi, exaltând felul în care prin Fiului Lui Dumnezeu, perfecţiunea divină se întâlneşte cu abisul sărăciei”. Sfântul Efrem Sirul ne ajută să  spunem «Cristos a înviat!», interiorizând conţinutul teologic ce se ascunde dincolo de aceste cuvinte.

În ultima parte a scrisorii pascale, mitropolitul greco-catolice, o aminteşte pe cea care a fost tot timpul lângă fiul ei de la Betleem şi până la Ierusalim, Maica Domnului:

În orice situaţie, de bucurie sau de suferinţă, cuvântul şi promisiunea lui Dumnezeu ghidează paşii Fecioarei Maria, fiind far călăuzitor şi dătător de speranţă. În faţa crucii şi a mormântului ea continuă să spere şi de aceea vede învierea Fiului său. Durerea se transformă în bucurie fără margini, făgăduinţa devine realitate, iar Isus este de acum cu Ea în toată vremea. Nimeni şi nimic nu-i mai poate despărţi.

 De aceea, Maica Sfântă este adevăratul model al vieţii creştine. Sub mantia Celei pe care am primit-o de Mamă sub cruce, înaintăm şi noi pe cărările acestei lumi, bogaţi de bogăţia Ei de credinţă şi speranţă. Lumina Învierii ce luminează nopţile sufletelor noastre este ocrotită pururea de Cea care a adus-o pe lume, a îngrijit-o şi a însoţit-o până la mormânt şi dincolo de el.

Cu o astfel de Lumina şi cu o astfel de Mamă, mormintele vieţii noastre, locuri de boală şi de suferinţă, sunt transfigurate şi devin locuri de întâlnire cu Cel ce a luat asupra Lui durerile noastre. Salutul creştinesc: «Cristos a înviat, Adevărat a înviat» devine astfel o memorie continuă a biruinţei Fiului lui Dumnezeu şi un fundament al speranţei pentru noi, iar prin noi pentru semenii noştri.

Maica Tereza de Calcuta, la începutul misiunii sale, aude încontinuu duioasa cerere din partea lui Isus: «Vino, fii lumina mea!» Mântuitorul îi spune că are nevoie de ea pentru a ajunge la cei nevoiaşi. De aceea, Vouă, tuturor credincioşilor, Vă adresez şi eu chemarea de a deveni lumina lui Cristos în această lume”.

Cuvintele preotului din noaptea Învierii «Veniţi de luaţi Lumină», încheie PF Lucian Mureşan pastorala sa, „să devină un imbold pentru fiecare dintre noi: luând lumina, să devenim lumină. Să fim lumina lui Cristos pentru fraţii şi surorile noastre, într-o lume ce se zbate în durerile facerii, aşteptându-L pe Cel mort şi Înviat, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Cel ce iarăşi va să vină să judece viii şi morţii şi a cărui Împărăţie nu va avea sfârşit!

Dimpreună cu Preasfinţia Sa Claudiu, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, Vă doresc tuturor sărbători pascale binecuvântate, în lumina lui Cristos cel înviat.

Cristos a înviat! Adevărat a înviat!”

 

† Cardinal Lucian
Arhiepiscop şi Mitropolit
 Arhiepiscop Major








All the contents on this site are copyrighted ©.