”Ecce homo” continuă și astăzi: Vinerea Sfântă cu papa Francisc

RV 03 apr 2015. În Vinerea Sfântă papa Francisc a prezidat la ora 17.00 în bazilica Sfântul Petru celebrarea Patimii Domnului. În această zi Biserica catolică nu celebrează Sfânta Liturghie. Liturgia Cuvântului, în care a fost proclamată integral Patima Domnului după sfântul evanghelist Ioan, a fost urmată de Adorarea Sfintei Cruci și ritul Sfintei Împărtășanii. Pontiful, purtând veșminte de culoare roșie, a intrat în lăcașul sfânt pe o tăcere copleșitoare, după cum impune sobrietatea Pătimirii Domnului. Sfântul Părinte s-a prosternat la pământ și a rămas în reculegere mai multe minute.

Potrivit uzanței, predica celebrării din Vinerea Sfântă nu este prezentată de Pontif ci de predicatorul Casei Pontificale, pr. Raniero Cantalamessa, care a vorbit pe larg despre cuvintele prin care Pilat îl arată mulțimii pe Isus în suferință: ”Ecce homo!” – ”Iată omul!”. Aceeași scenă, a remarcat predicatorul, se repetă în timpurile noastre cu oameni copleșiți de suferință în diferite țări. ”Nu trebuie să dormim”, a subliniat pr. Cantalamessa, acești oameni ”nu trebuie lăsați singuri”.

În decursul istoriei numeroși pictori au surprins după talentul artistic și pietatea religioasă fotograma impresionantă din Patima Domnului în care Isus este adus de Pilat în fața mulțimii. Predicatorul s-a oprit la pictura unui artist din Flandra secolului al XVI-lea, Jan Mostaert, în care Isus poartă o coroană de spini pe fruntea din care îi curg picături de sânge, cu buzele întredeschise, ca unul care respiră din ce în ce mai greu. Pe umeri, atârnă o mantie de purpură. Legat la ambele mâini, ține o trestie ca pe un sceptru și un mănunchi de vergi. Este imaginea omului redus la neputința cea mai mare, prototipul celor încătușați în orice timp și loc.

Pr. Cantalamessa: «Reflectând la Patima Domnului, filosoful Blaise Pascal a scris într-o zi următoarele cuvinte: ”Cristos este în agonie până la sfârșitul lumii: nu trebuie să dormim în tot acest timp”. (...) Isus – a reluat predicatorul - este în agonie până la sfârșitul lumii în orice om și femeie supuși la aceleași suferințe. ”Ori de câte ori ați făcut aceasta, Mie mi-ați făcut!”: aceste cuvinte, Isus nu le-a spus doar despre cei care cred în El, le-a spus pentru orice om și femeie care suferă de foame, care sunt goi, maltratați și duși la închisoare”.

Cel puțin o dată, a subliniat pr. Cantalamessa, să nu ne gândim doar la problemele sociale ci la suferința individuală a persoanelor, a celor cu nume și identitate cunoscute, la torturile hotărâte cu sânge rece de ființe umane și aplicate cu bună știință, în aceste momente, altor ființe umane, până și copiilor. ”Câți prizonieri se află în aceleași condiții prin care trecea Isus în pretoriul lui Pilat: singuri, încătușați, torturați, la voia soldaților brutali și plini de ură, care se dedau la tot soiul de cruzimi fizice și psihologice, care se distrează văzându-i pe alții cum suferă!”.

Dar cuvintele ”Ecce homo!”, a spus predicatorul, se aplică nu doar celor care sunt victime, dar și călăilor pentru a vedea de ce este în stare omul. Pr. Cantalamessa i-a pomenit, în acest sens, pe numeroșii creștini prigoniți în vremurile noastre și s-a referit la creștinii uciși joi (2 aprilie 2015 – n.r.) de jihadiștii somalezi într-un campus universitar din Kenia. «Isus a spus într-o zi discipolilor săi: ”Vine ceasul în care oricine vă va ucide va crede că îl cinstește pe Dumnezeu” (In 16,2). Aceste cuvinte nu s-au realizat niciodată mai bine ca în timpurile noastre!». În fața suferinței, părintele predicator a lansat un puternic apel la responsabilitate spunând că ”Nu trebuie să dormim! (...) Riscăm cu toții – instituții și indivizi din lumea occidentală – să devenim ca Ponțiu Pilat care se spală pe mâini”, a avertizat predicatorul, denunțând în trecere ”indiferența ciudată a instituțiilor mondiale și a opiniei publice în fața acestor fapte”.

Dar cum în timpurile de odinioară, când prigonirea creștinilor era frecventă și în vechea Romă, comunitatea creștină a continuat întotdeauna să celebreze Paștile, tot la fel va fi pentru mulți creștini și Paștile anului 2015 după Cristos. Isus a murit spunând: ”Tată, iartă-i căci nu știu ce fac”. Exemplul lui propune discipolilor o generozitate nemărginită, în fața căreia unul ar putea să spună: ”Doamne, ne ceri imposibilul”. Dar – a spus predicatorul – Domnul ar răspunde: ”Eu nu am lăsat lumii doar o învățătură despre milostivire, cum au făcut mulți alții. Eu sunt și Dumnezeu, am făcut să izvorască pentru voi, din moartea mea, fluvii de milostivire. Din ele puteți lua cu două mâini în anul jubiliar al milostivirii care stă înaintea voastră”.

Cristos a învins lumea, învingând răul din lume. Isus a învins violența nu printr-o violență mai mare, ci inaugurând un nou fel de victorie. Sfântul Augustin spunea că Isus este ”învingător pentru că a fost victimă”. În Isus pe cruce se împlinește planul originar al Tatălui care a poruncit: ”Să nu ucizi”.

Pr. Cantalamessa: «Pe Calvar el pronunță un definitiv ”nu” violenței, opunând acesteia nu doar o non-violență ci mai mult, iertarea, blândețea și iubirea. Dacă va mai fi violență, aceasta nu va mai putea, nici măcar îndepărtat, să se raporteze la Dumnezeu și să se înveșmânteze cu autoritatea lui. A comite violență în numele lui înseamnă a face să regresezi ideea de Dumnezeu la stadiile primitive și grosolane, depășite de conștiința religioasă și civilă a umanității”.

Predicatorul Casei Pontificale i-a amintit la predica din Vinerea Sfântă în bazilica Sfântul Petru pe martirii lui Cristos din lumea întreagă și în special pe cei 21 de egipteni copto-ortodocși uciși lunile trecute de militanții islamici în Libia, care și-au dat ultima suflare spunând în șoaptă numele lui Isus. ”Doamne, Isuse Cristoase”, a încheiat pr. Cantalamessa, ”te rugăm pentru frații noștri în credință persecutați și pentru toți ”Ecce homo!” care sunt în acest moment pe fața pământului, creștini și necreștini. Marie, sub cruce tu te-ai unit Fiului și ai spus în șoaptă după El: «Tată, iartă-i!»: ajută-ne să învingem răul prin bine, nu doar pe scenele mari ale lumii, dar și în viața de zi cu zi, între pereții casei noastre!”.

(rv – A. Dancă)