Vizita Papei Francisc la Napoli: întâlnirea cu preoții și călugării

21 mar 2015. ”Puneți-l pe Cristos în centrul vieții voastre! Spiritul afacerilor distruge Biserica. Excesul de comodități din viața consacrată nu rezolvă scăderea numărului de vocații”: este, pe scurt, discursul liber pe care papa Francisc l-a adresat preoților, seminariștilor și persoanelor consacrate, în catedrala din Napoli, cu ocazia vizitei sale pastorale de sâmbătă, 21 martie 2015. La întâlnirea din după amiaza zilei, Pontiful a venerat mai întâi relicva Sfântului Ianuariu. La precizarea arhiepiscopului orașului, cardinalul Crescenzio Sepe, potrivit căruia sângele Sfântului s-a lichefiat pe jumătate, Pontiful a remarcat că ”trebuie să ne convertim un pic mai mult cu toții pentru ca Sfântul să ne iubească mai mult”.

La întâlnirea din catedrală au luat parte preoții, diaconii permanenți, seminariștii și persoanele consacrate, printre care și un grup de călugărițe de viață claustrală. În discursul său improvizat, Sfântul Părinte a răspuns la întrebările care i-au fost adresate și a vorbit despre frumusețea de a fi preot și despre semnele de speranță din viața consacrată. Papa a îndemnat participanții să-l pună pe Isus în centrul vieții și să renunțe la bârfele care distrug.
• ”Calea vieții consacrate înseamnă a merge pe urmele lui Isus, atât pentru viața consacrată în general cât și pentru preoți, înseamnă a merge în urma lui Isus cu dorința de a lucra pentru Domnul”.

Această cale, a continuat Papa, cere să mergi dincolo de bârfe, care au o putere de distrugere deosebit de puternică. Pontiful a spus, cu un limbaj împrumutat din actualitatea internațională, că ”cel care bârfește este un terorist care aruncă bombe”, pentru că îi distruge pe ceilalți dar în același timp se distruge pe sine. Diavolul ”ne ispitește mereu prin gelozie, invidie, lupte interne, antipatii”, lucruri care ”nu ne ajută să realizăm o adevărată fraternitate”, dând în schimb o ”mărturie de dezbinare”. Dacă vocația la preoție înseamnă a nu avea o familie, copii sau o iubire conjugală și a ajunge la certuri cu episcopul și cu confrații preoți sau cu credincioșii, aceasta nu este o mărturie autentică. Calea de urmat este, de aceea, fraternitatea diecezană, sacerdotală și din comunitățile religioase.

Directă și fără jocuri de cuvinte, recomandarea adresată seminariștilor care se pregătesc să devină preoți:
• ”Dacă voi nu-l aveți pe Isus în centru, amânați hirotonirea! Dacă nu sunteți siguri că Isus este centrul vieții voastre, așteptați un timp mai îndelungat ca să fiți siguri. Altfel, veți începe un drum care nu știți cum se va sfârși”.

În catedrală erau prezente în mod excepțional și călugărițele de viață claustrală din șapte mănăstiri, care și-au exprimat în mod vizibil bucuria de a-l întâlni pe Sfântul Părinte. Papa i-a îndemnat pe toți să se roage deseori Sfintei Fecioare Maria pentru că celui care nu se roagă Mariei, ea nu i-l va dărui pe Fiul ei”. ”Trebuie să dăm mărturie pentru Isus și, pentru a merge pe urmele lui Isus – a spus Pontiful – Mama sa reprezintă un important ajutor: ea este cea care ni-l dă pe Isus”.

Papa a îndemnat participanții să nu lase loc spiritului de afaceri în Biserică. Desigur, a recunoscut, spiritul sărăciei ”nu înseamnă spiritul mizeriei”, dar ”când în Biserică intră afacerismul, atât în preoți cât și în călugări, este foarte urât”.

Papa a subliniat importanța faptelor de milostenie și pericolul mundanității prin care unul ajunge ”să trăiască după spiritul lumii, pe care Isus nu-l vrea”. Referindu-se la excesul de comodități, papa Francisc a spus că într-un colegiu de surori din dieceza pe care o avea înainte, au instalat un televizor în fiecare cameră astfel că la ora telenovelelor în colegiu nu găseai o soră.

Vorbind despre scăderea numărului de vocații, Sfântul Părinte a spus că mărturia personală și comunitară este una din trăsăturile care exercită o anumită putere de atracție a tinerilor, în timp ce o viață comodă, o viață mundană nu ne ajută”. O mărturie la fel de importantă în această privință este bucuria celor chemați, o bucurie care se întemeiază pe convingerea că ”Domnul este întotdeauna credincios” făgăduințelor sale.
• ”Persoanele consacrate sau preoții plicticoși, cu acreală în inimă sau triști, au ceva care nu merge și trebuie să meargă la un bun consilier spiritual, la un prieten și să-i spună: «nu știu ce se întâmplă cu mine»”.

La aceeași chestiune făcea referință și discursul pregătit pentru întâlnirea din catedrală, discurs înmânat cardinalului Sepe, în care Papa îndemna la reflecție întrebându-se dacă în comunitățile religioase de astăzi există simțul gratitudinii și ”bucuria lui Dumnezeu care copleșește inima noastră” sau ”chipuri triste, persoane nemulțumite și pline de insatisfacții”. În textul său, inspirat din Scrisoarea adresată persoanelor consacrate, Sfântul Părinte le îndemna ”să dea mărturie, cu umilință și simplitate, că viața consacrată este un dar prețios pentru Biserică și pentru lume”, un dar ”de împărtășit cu ceilalți, ducându-l pe Cristos în orice colț al acestui oraș”.

La plecarea din catedrala napolitană, dedicată Sfintei Fecioare Maria înălțată la cer, papa Francisc a recomandat participanților să cultive adorația euharistică, iubirea pentru ”mireasa” lui Isus – care este Biserica – a cărei realitate nu se poate reduce la un ONG, și zelul apostolic și misionar, pentru a ieși, a merge afară și a predica revelația lui Cristos.

(rv – A. Dancă)