La orice vârstă, în orice condiție socială, suntem și rămânem fii: Papa Francisc

18 martie 2015. La cateheza audienței generale de miercuri, 18 martie, din Piața Sfântul Petru, Papa Francisc a continuat șirul reflecțiilor dedicate diferitelor figuri ale vieții de familie: mamă, tată, frați, fii, bunici, de această dată dedicând cateheza copiilor. Despre ei a spus că sunt "un mare dar pentru umanitate", fiind totodată și cei mai excluși, deseori nefiindu-le nici măcar permis să se nască.

Pontiful a anunțat că la cateheza din săptămâna următoare se va opri asupra unor răni care, din păcate, fac rău copiilor, spunând: "Îmi vin în minte numeroși copii pe care i-am întâlnit în cursul ultimei călătorii în Asia: copii plini de viață, de entuziasm și, pe de altă parte, văd cum în lume mulți dintre ei trăiesc în condiții lipsite de demnitate… De fapt, după  modul în care sunt tratați copiii, nu doar din punct de vedere moral ci și sociologic, se poate înțelege dacă o societate este liberă sau sclavă în raport cu interese internaționale".

Copiii nu au probleme să-l înțeleagă pe Dumnezeu
"Întâi de toate" – a spus Sfântul Părinte - "să ne amintim că în primii ani de viață am fost cu toții total dependenți de îngrijirile și de bunăvoința altora. Iar Fiul lui Dumnezeu nu a sărit peste această perioadă, în fiecare an, de Crăciun, celebrând tocmai acest mister. Ieslea este icoana ce ne comunică această realitate în modul cel mai simplu și mai direct. Însă, curios lucru, Dumnezeu nu are nicio dificultate să se facă înțeles de copii, iar copiii nu au probleme în a-l înțelege pe Dumnezeu. Nu întâmplător, în Evanghelie se găsesc unele parabole despre copii foarte frumoase și foarte pline de înțeles, istorisite chiar de Isus. În Evanghelia după Sfântul Matei, capitolul 11, versetele 25, 26, se spune: "În acel timp, Isus a luat cuvântul și a zis: 'Te preamăresc Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înțelepți  și învățați și le-a revelat celor mici" și, într-un alt fragment din Evanghelia după Sfântul Matei se spune: "Aveți grijă să nu disprețuiți pe vreunul dintre aceștia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu fața Tatălui meu care este în ceruri". Așadar, copiii sunt în ei înșiși o bogăție pentru umanitate și pentru Biserică, întrucât ne cheamă în mod constant la condiția necesară pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu: aceea de a nu ne considera autosuficienți, ci trebuincioși de ajutor, de iubire, de iertare. Cu toții suntem trebuincioși de ajutor, de iubire, de iertare…cu toții.

Copiii ne amintesc că suntem mereu fii
Pontiful a subliniat că cei mici ne amintesc un aspect minunat, faptul că suntem mereu fii, chiar dacă cineva devine adult sau vârstnic sau ajunge să fie părinte, să ocupe un loc de responsabilitate, înainte de toate păstrează identitatea de fiu. Suntem cu toții fii, iar acest lucru ne conduce mereu la faptul că nu ne-am dat viață de unii singuri, ci am primit-o viața. Câteodată riscăm să uităm de acest lucru ca și cum am fi stăpânii existenței noastre. În schimb, suntem total dependenți. "În realitate", a spus Pontiful, "este un motiv de mare bucurie să simțim că la orice vârstă a vieții,în orice situație, în orice condiție socială, suntem și rămânem fii. Acesta este principalul mesaj pe care ni-l dai copiii prin prezența lor"

Copiii nu au învățat încă știința adultă a celor două fețe
"Există multe daruri, multe bogății aduse de copii umanității",  a spus Pontiful, printre acestea amintind capacitatea de a vedea realitatea cu încredere și cu puritate; capacitatea spontană de a-și pune încrederea în proprii părinți, în Dumnezeu Tatăl, în Isus, în Maica Domnului. Vorbind în mod liber, Pontiful a spus despre modul spontan al copiilor: 'Copiii nu sunt diplomați: exprimă mereu ceea ce simt, spun ceea ce văd, în mod direct. Și de multe ori îi pun în dificultate pe părinți (…) căci copiii spun ceea ce simt, nu sunt cu două fețe". Totodată, Papa Francisc a scos în evidență simplitatea interioară a copiilor, capacitatea lor de a primi și de a dărui duioșie, dar legat de capacitatea lor de a surâde și de a plânge.

R.V./A.M.