Vârsta a treia, timp de har nu de tras vâslele în barcă: Papa Francisc

11 martie 2015.  La audiența generală din 11 martie, din timpul Postului Mare, Sfântul Părinte a continuat șirul catehezelor dedicate familiei, reflectând asupra valorii și importanței rolului avut de bunici în cadrul familiilor. Pontiful le-a mărturisit pelerinilor din Piața Sfântul Petru că reflecția sa este și rodul identificării cu bunicii, întrucât și el face parte din categoria vârstnicilor.

Pontiful a subliniat că, în ciuda faptului că societatea tinde să se debaraseze de cei ajunși la bătrânețe, Domnul nu face acest lucru, El chemându-ne să-l urmăm la orice vârstă, căci și bătrânețea conține un har și o misiune, fiind o vocație a Domnului și nicidecum timpul de a "trage vâslele în barcă".

În privirea sa asupra vârstei înaintate, Pontiful a pus în lumină diversitatea sa față de perioadele precedente ale vieții și necesitatea de a "reinventa" acest timp, din pricina faptului că societățile noastre nu sunt pregătite, din punct de vedere spiritual și moral, să recunoască deplina valoare a acesteia.

Amintind despre Ziua dedicată persoanelor vârstnice, celebrată în Piața Sfântul Petru anul trecut, Papa Francisc s-a referit la imaginea biblică foarte frumoasă, emoționantă și încurajatoare a bătrânilor Simeon și Ana, despre care ne vorbește Evanghelia copilăriei lui Isus a Sfântului Luca. Despre ei, Evanghelia ne spune că aveau 84 de ani și că așteptau zilnic, cu mare fidelitate, venirea Domnului. Cei doi voiau din toată inima să vadă acea zi, să-i recunoască semnele, să-i intuiască începutul. Când Maria și Iosif au ajuns la templu pentru a împlini dispozițiile Legii, Simeon și Ana, au fost însuflețiți de Duhul Sfânt. Și în acel moment, greutatea vârstei și a așteptării a dispărut într-o clipă. Aceștia l-au recunoscut pe Pruncul divin și au descoperit o nouă forță pentru o nouă misiune: a mulțumi și a mărturisi acest Semn al lui Dumnezeu. Atunci Simeon a improvizat un foarte frumos imn jubiliar iar Ana a devenit prima predicatoare a lui Isus, căci "vorbea despre copil tuturor celor care așteptau eliberarea Ierusalimului".

 La cateheza dedicată familiei, în special valorii și importanței rolului avut de bunici în cadrul familiilor, Pontiful l-a dat ca exemplu pe Benedict al XVI-lea, care a ales să petreacă în rugăciune și în ascultarea lui Dumnezeu ultima parte a vieții. Citându-l pe un mare credincios din secolul trecut, Olivier Clément, care spunea: "O civilizație în care persoanele nu se mai roagă este o civilizație în care bătrânețea nu mai are sens". Iar acest lucru este înfiorător, căci avem nevoie în primul rând de bătrâni care se roagă, pentru că bătrânețea ne este dată pentru acest lucru.

Pontiful a mai spus că rugăciunea purifică inima neîncetat, rugăciunile de laudă și de implorare către Dumnezeu prevenind împietrirea inimii, a resentimentului și egoismului. Papa a vorbit despre urâciunea cinismului la o persoană vârstnică, spunând:

"Cum este urât cinismul unui bătrân care a pierdut simțul mărturiei și îi disprețuiește pe tineri și nu comunică o înțelepciune de viață! În schimb, cât este de frumoasă încurajarea pe care un bătrân reușește să o transmită tânărului aflat în căutarea sensului credinței și a vieții. Cuvintele bătrânilor au ceva cu totul special pentru tineri și ei știu acest lucru. Port mereu cu mine, în breviar, cuvintele pe care bunica mi le-a încredințat în scris în ziua sfințirii mele preoțești".

În încheierea catehezei, Pontiful și-a exprimat o dorință speranță, spunând: "Cum aș vrea ca Biserica să sfideze cultura debarasării prin bucuria debordantă a unei noi îmbrățișări dintre tineri și bătrâni".

La finalul catehezei, Sfântul Părinte s-a adresat diferitelor grupuri lingvistice de pelerini pe care i-a salutat adresându-se lor printr-un salut. Adresându-se pelerinilor de limbă arabă, în special celor care provin din Orientul Mijlociu, Papa le-a adresat un cordial bun-venit, spunându-le: "Dragi frați și surori, bătrânețea conține în sine un har și o misiune, o adevărată vocație [a prezenței] Domnului. Bunicii și bunicele formează "corala" permanentă a unui mare sanctuar spiritual, în care rugăciunea de implorare și cântul de laudă susțin comunitatea care lucrează și muncește în câmpul vieții. Domnul să vă binecuvânteze.

R.V./A.M.