Papa la Tacloban-City. Furtuna cea mai puternică învinsă de cea mai intensă iubire

"Avem un mare preot care este în măsură să intre in sintonie cu slăbiciunile noastre. Isus este asemenea nouă. Isus a trăit ca noi și este asemenea nouă în orice aspect, cu excepția păcatului, deoarece el nu era un păcătos. Dar pentru a fi și mai mult asemenea nouă, El a luat asupra sa condiția și păcatele noastre", a spus Sfântul Părinte la omilia Sfintei Liturghii celebrată sâmbătă, 17 ianuarie, la Tacloban City, regiune asupra căreia s-a abătut în noiembrie 2013 taifunul Yolanda-Haiyan. Mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru harul celebrării euharistice alături de localnici, Pontiful le-a exprimat profunda sa apropiere sufletească.

"Vreau să vă spun ceva din Inimă", a continuat Papa, mărturisind: "Când am văzut de la Roma catastrofa am simțit că trebuia să fiu aici. Și chiar în acele zile am decis să vin aici, pentru a vă fi alături".

"Am venit pentru a vă spune că Domnul nu ne abandonează niciodată", a mai continuat Papa cu oralitatea care-i este caracteristică, adăugând: "Cineva mi-ar putea spune: 'Eu am fost abandonat [de Domnul] pentru că am pierdut multe lucruri, casa, viața [pe care o aveam înainte]. Când spuneți aceste lucruri vă înțeleg și vă respect sentimentele. Însă Isus este acolo, fixat pe Cruce și de acolo nu ne abandonează'", a asigura Papa Francisc.

"Mulți dintre voi au pierdut totul. Nu știu ce să vă spun Însă Domnul știe ce să vă spună. Unii dintre voi au pierdut o parte din propriile familii. Tot ceea ce pot face este să rămân în tăcere și să pășesc alături de voi, însoțindu-vă cu inima. Mulți dintre voi l-au întrebat pe Domnul: 'De ce, Doamne?' Și fiecăruia dintre voi, inimilor voastre, Isus a răspuns cu propria inimă, a crucii. Nu știu ce altceva să vă spun. Să privim la Cristos. El este Domnul. El ne înțelege pentru că a suferit toate încercările pe care voi a trebuit să le depășiți. Și alături de Cruce se afla mama sa. Suntem asemenea copiilor în acele momente în care suferim o atât de mare durere; atunci nu mai înțelegem nimic. Tot ceea ce putem face este să ne agățăm de mâna sa și să spunem "Mama", așa cum face un copil când îi este teamă. Sunt unicele cuvinte pe care le putem pronunța în acele momente dificile: "Mama!"

Să respectăm împreună un moment de tăcere și să privim la Cristos pe Cruce. El ne înțelege pentru că a rezistat la tot. Să privim la Mama noastră și, asemenea unui copil, să ne lăsăm învăluiți de mantia sa și, cu inimă deschisă, să spunem "Mama".

În tăcere, spuneți-i Mamei voastre [cerești] tot ce aveți în inimă. Să ne dăm seama că avem o Mamă: Preacurata Fecioară Maria, și un frate mai mare: Isus. Nu suntem singuri. Avem și mulți frați care, în acest moment de catastrofă, au venit aici pentru a ne ajuta. Și, de aceea, și noi ne simțim tot mai mult ca fiind frați și surori pentru că ne ajutăm reciproc.

Acestea sunt gândurile care-mi stau cel mai mult la inimă. Iertați-mă dacă nu am alte cuvinte pe care să vi le exprim. Vă rog, știți că Isus nu abandonează pe nimeni. Știți că bunătatea Maicii Domnului nu vă abandonează. Și, rămânând sub mantia sa și cu forța care derivă din iubirea lui Isus pe Cruce să mergem înainte și să pășim împreună ca frați și surori în Domnul.

Vă propunem de asemenea câteva fragmente din textul înmânat al omiliei, text redactat în limba engleză:
"Vă aduc iubirea unui tată, rugăciunile întregii Biserici, promisiunea de a nu fi uitați în timp ce continuați să reconstruiți. Aici, furtuna cea mai puternică care s-a înregistrat vreodată pe planetă a fost învinsă de forța cea mai intensă din univers: iubirea lui Dumnezeu. Ne-am adunat în această dimineață pentru a da mărturie despre această iubire, despre puterea sa de a transforma moartea și distrugerea în viață și comuniune", se spune în textul înmânat al omiliei.

"Să privim însă la viitor cu ochii credinței. Durerea noastră este o sămânță care într-o zi va înflori în bucuria pe care Domnul a promis-o celor care au crezut în cuvintele sale: 'Fericiți cei care plâng căci ei vor fi consolați' (cfr Mt 5,4)", le spune Sfântul Părinte celor care și-au pierdut rude, prieteni sau vecini în dezastrul natural petrecut în urmă cu 13 luni.

"Ne-am adunat azi, aici să-i mulțumi lui Dumnezeu pentru ajutorul în momentele de încercare", se spune în continuare. "El a fost cu adevărat forța noastră în aceste luni cu adevărat dificile. S-au pierdut multe vieți, a fost multă suferință și distrugere. Și totuși suntem încă în măsură să ne adunăm și să-i mulțumim. Știm că el se îngrijește de noi; știm că în Isus Fiul său, avem un preot suprem în măsură să compătimească durerea noastră (cfr Eb 4,15), să sufere împreună cu noi".

"Îi mulțumim Dumnezeului Preaînalt pentru tot ajutorul în reconstruire și pentru asistența în aceste luni de necesitate fără precedent", se spune de asemenea, fiind amintiți toți cei care au acordat ospitalitate și adăpost persoanelor rămase fără un acoperiș deasupra capului, celor care s-au îngrijit de orfani și de persoanele singure.

În textul înmânat al omiliei se formulează rugăciuni de mulțumire pentru persoanele din echipele de salvare și pentru toți cei care, din toate colțurile lumii, n-au ezitat să acorde ajutor celor aflați în nevoie. Sfântul Părinte îndeamnă totodată la rugăciune pentru dobândirea sensibilității față de strigătul celor aflați în nevoie și pentru capacitatea de a respinge orice formă de nedreptate și corupție care îi jefuiește pe cei săraci și otrăvește rădăcinile societății.

R.V./A.M.