Pastorala de Crăciun 2014 a PS Virgil Bercea

"Au trecut, dragi credincioşi, 25 de ani de la căderea zidului Berlinului, a „cortinei de fier”, de la căderea comunismului şi în ţara noastră. Ei, tinerii de la Timişoara sau Bucureşti, de la Sibiu sau Braşov, de la Iaşi sau Oradea l-au întâmpinat pe Mântuitorul cu jertfa lor, nu le-a fost frică deoarece ştiau că viaţa lor se împletea cu bucuria Naşterii Domnului. Da, nu le-a fost frică! În bucuria şi tăria lor de caracter noi ne trăim astăzi libertatea; în bucuria şi dăruirea lor noi astăzi putem propovădui Evanghelia; în bucuria şi jertfa lor astăzi noi trăim Crăciunul.", scrie PS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, în Pastorala de Crăciun din anul curent, 2014, când se împlinește un sfert de secol de la căderea regimului dictatorial din țara noastră.

Amintind că Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului este o sărbătoare a bucuriei, fiind "Sărbătoarea aducerii aminte a Naşterii lui Cristos", păstorul greco-catolic al eparhiei de Oradea a evidențiat totodată că este și "Sărbătoarea curajului" şi "a comemorării celor dragi, victime ale comunismului şi ale altor atâtea orori ale istoriei omenirii". Însă, este totodată "Sărbătoarea buneivestiri pentru tot poporul şi a respectului pentru cei încercaţi şi în suferinţă; Crăciunul este Sărbătoarea Adevărului care vine şi Sărbătoarea demnităţii şi libertăţii fiinţei umane, Crăciunul este Sărbătoarea Naşterii Domnului, a colindelor, a noastră, a tuturor", se mai spune în Mesajul de Crăciun adresat credincioșilor de episcopul Bercea.  

Evocând amintirea sentimentelor cu care se trăia Crăciunul în anii copilăriei, când "sufletul omului este mai bun, inima mai iertătoare, îngerii vin şi pacea domneşte", li se spune credincioșilor că și acum, "la acest ceas târziu al istoriei, simţim că Domnul vine cu aceeaşi bună mireasmă spirituală, cu aceeaşi lumină lină de sărbătoare pentru tot omul. Naşterea Domnului reprezintă şi pentru Ţara noastră un moment de bucurie şi de încredere, de demnitate şi de speranţă, de aducere aminte şi de propuneri pentru viitor, pentru ziua de mâine".

Fără a fi în contradicție cu îndemnul la bucurie, ce traversează asemenea unui fir roșu Mesajul adresat credincioșilor în marea sărbătoare a Nașterii Domnului Nostru Isus Cristos, episcopul greco-catolic de Oradea nu omite să amintească lipsa păcii în Orientul Mijlociu, în special din ținuturile unde Isus a copilărit și şi-a împlinit sacra sa misiune, spunând: "În Noaptea Sfântă de Crăciun suntem chemaţi să fim uniţi în rugăciune şi în sfânt colind cu toţi cei care trec prin grele încercări în Ţara Sfântă dar şi în Siria, Irak, Nigeria, Sudan sau Ucraina, pentru pace şi bună înţelegere între oameni şi naţiuni, între familii şi popoare", este îndemnul la solidaritate și comuniune spirituală cu cei care împletesc bucuria Nașterii Mântuitorului cu lacrimile și spaima unei situații de incertitudine și amenințare.

În Pastorala de Crăciun a episcopului Bercea își află spațiu și o reflecție privind actuala situație socio-economică, "în care singurătatea persoanei umane devine o constantă, în care parcă uităm să ne povestim lucrările Luminii unii altora, în care foarte mulţi tineri români, dar nu doar români şi nu doar tineri, sunt la muncă prin Europa sau prin lumea largă, într-o lume în care avem tot mai mulţi copii rămaşi singuri, fără părinţi, cu bunicii sau cu neamurile, într-o lume în care numărul celor săraci devine tot mai mare." Și, continuă spunând: "Este o realitate pe care nu putem să o ascundem, pentru că ea aduce atâta suferinţă şi nelinişte, încât, de la un punct încolo, doar credinţa în Dumnezeu, doar nădejdea în tăria celor sfinte pot dărui inimii însingurate o cale şi un adevăr care să o lumineze".

Însă, peste toate gândurile transmise credincioșilor de păstorul greco-catolic de Oradea domină îndemnul la speranță al Sfintei Scripturi: "fiţi cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni. … dar, mai presus de toate, să aveţi o dragoste statornică între voi” (1 Pt 4,7-8): răspundeţi răului cu binele, neîncrederii cu speranţa, dezolării cu credinţa, răzbunărilor cu iubirea (cf. Lc 6,35). Noi, cei care am primit bucuria, noi cei care l-am primit pe Isus în viaţa noastră, trebuie să-l oferim şi altora, să dăruim bucuria aceasta neasemuită şi celor care însetează după ea pentru că: „noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul; … iar noi am cunoscut şi am crezut iubirea” (cf. 1 Ioan 4, 14-16) .

R.V./A.M.