Custodele Ţării Sfinte: să deschidem larg sufletul speranţei!

RV 23 dec 2015. „Timpul Crăciunului ne îndeamnă să ne deschidem sufletul şi să-l lăsăm larg deschis speranţei, justiţiei şi iubirii”, scrie părintelui Pierbattista Pizzaballa, Custode al Ţării Sfinte, în pastorala sa de Crăciun. În vârtejul actelor dramatice care se desfăşoară  în Ţara Sfântă şi în întreg Mediul Orient – subliniază părintele – să ne lăsăm surprinşi şi să-l regăsim pe Dumnezeu care este cu noi, care aşteaptă la uşa inimii noastre.

Rezumatul Mesajului de Crăciun din partea Custodiei Ţării Sfinte:

Să nu ne lăsăm furată demnitatea!
Părintele Pizzaballa nu ascunde dificultăţile care se trăiesc în regiune: „Să fim realişti, explică, nu vom schimba soarta lumii. Nu vom rezolva problemele acestor popoare sfâşiate şi divizate. Dar, nimeni nu ne va putea împiedica să îi iubim sau să fim drepţi în puţinul nostru (…) nimeni nu ne poate fura demnitatea care ne-a fost dată, adaugă părintele, nimeni nu ne poate lua iubirea şi speranţa care s-au revărsat în inimile noastre şi care nu ne dezamăgesc niciodată”. Părintele custode aminteşte că Isus „se lasă găsit şi în Orientul nostru Mijlociu, însetat de justiţie, demnitate, dreptate şi iubire”.

Să ne convertim la speranţă!
„De aici, din Ţara Sfântă, să nu privim la cercetarea greşită ai Irozilor de astăzi, ci a celei pentru care sunt bogaţi magii”, la stupoarea care ne face pregătiţi şi capabili de primirea păstorilor din Betleem . Să nu ascultăm fricile lumii, ci corul îngerilor care ne anunţă mântuirea”.

În prag de Crăciun, părintelui Pizzaballa ne invită să ne lăsăm „convertiţi de timpul de aşteptare, de speranţă pentru că Pruncul care se naşte la Betleem este răspunsul lui Dumnezeu” şi nu este nevoie să lucruri măreţe ca să fim surprinşi în faţa acestei incredibile realităţi.

„Cu această certitudine” – încheie Custodele Ţării Sfinte – „trebuie să hrănim de fiecare dată dubiile noastre şi să ne revigorăm oboseala. Timpul de aşteptare a Cerurilor şi Pământurilor noi, este timpul credinţei noastre, chiar şi când suntem invitaţi să sperăm dincolo de orice speranţă”, pentru că ştim că „setei sufletului nostru corespunde fidelitatea lui Dumnezeu care aşteaptă să fie regăsit în sufletul fiecărei persoane”.  

 (rv – I.P – M. Caba)