Pacea ca îndatorire: a doua Predică de Advent, în Vatican

Cu titlul «"Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema". Pacea ca îndatorire», Părintele Rainiero Cantalamessa a ținut vineri, 12 decembrie, cea de-a doua predică din Advent. Și cea de-a doua reflecție a predicatorului Casei Pontificale, dedicată Adventului, s-a desfășurat ca de obicei în Capela ”Redemptoris Mater” din Palatul Apostolic,  în prezența Pontifului și a unor membri din Curia romană.

După ce, în prima predică a meditat asupra păcii ca dar al lui Dumnezeu, cea de-a doua reflecție s-a concentrat asupra păcii ca îndatorire pentru care să se acționeze, ca obligație pe care Isus o indică discipolilor săi atunci când le spune: "Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema".

Reflecția a fost împărțită în trei puncte: 1. Pacea lui Isus și cea a lui Caesar Augustus; 2. Pacea între religii și 3. A gândi global și a acționa local.

1.Pacea lui Isus și cea a lui Caesar Augustus

Prezentând în antiteză cele două tipuri de pace, a lui Isus și a lui Caesar Augustus, părintele Cantalamessa a evidențiat că Evanghelia propune o pace care are sens nu doar în sfera credinței. Și pacea lui Isus este 'rod al victoriilor', a spus, dar nu este vorba despre victorii militare, ci despre cuceriri spirituale, asupra noastră nu asupra altora.

"Dușmanii se distrug prin arme, dușmănia prin dialog",  a spus predicatorul Casei Pontificale amintind un episod istoric în care președintele Abraham Lincoln, acuzat de prea mare amabilitate cu proprii adversari politici, a răspuns: "Nu-mi voi distruge oare dușmanii când mi-i voi face prieteni?".

Actualul context mondial – a explicat – impune schimbarea metodei de pace a lui Augustus cu cea a lui Cristos, metoda dialogului trebuind să ia locul metodei armelor, căci – a spus – distrugerea dușmanilor, sângele lor, duce mereu la crearea altor dușmănii.

Evanghelia poate contribui nu doar la crearea păcii politice ci și a păcii sociale care, după cum se afirmă în Exortația Apostolică "Evangelii Gaudium", "nu poate fi înțeleasă ca pe un irenism sau ca pe o simplă absență a violenței, obținută prin impunerea uneia dintre părți împotriva alteia"; pacea autentică impune așezarea în centru a demnității persoanei umane și a binelui comun.

2. Pacea între religii

Referindu-se la "Pacea între religii", cel de-al doilea punct din predica dedicată păcii ca îndatorire, părintele Cantalamessa a definit promovarea păcii între religii ca pe o misiune dificilă și urgentă. Citând proclamația lansată de Parlamentul mondial al religiilor, în ședința de la Chicago, din 1993, care afirma: "Nu există pace între națiuni fără pace între religii și nu există pace între religii fără dialog între religii", predicatorul Casei Pontificale s-a oprit asupra motivului de fond care permite un dialog serios dintre religii: faptul de a avea un unic Dumnezeu.

3. Think globally, act locally

În ultima parte a celei de-a doua predici din Advent, părintele Cantalamessa s-a inspirat dintr-un slogan la modă în zilele noastre, și anume: "gândește global, acționează local", spunând că este un slogan ce se potrivește foarte bine păcii. "Trebuie să avem în vedere pacea mondială dar să acționăm local pentru realizarea păcii. Pacea nu se face în același fel ca războiul. Pentru facerea războiului sunt necesare lungi pregătiri: formarea unor armate numeroase, punerea la punct a unor strategii, stabilirea unor alianțe încât să se pornească compacți la atac. Dar vai de cel ce-ar vrea să înceapă primul, grăbindu-se: ar fi destinat cu siguranță înfrângerii" (…) "Pacea" – a continuat părintele Cantalamessa – "se realizează exact invers: începând imediat, cei dintâi, chiar de unii singuri, chiar și printr-o simplă strângere de mână".

Referindu-se la tema Zilei Mondiale a Păcii din acest an: "Fraternitatea, fundament și cale a păcii", predicatorul Casei Pontificale a amintit că familia reprezintă mediul în care se construiește fraternitatea și se învață modul de a fi frați, realitate de aplicat totodată la familiile de călugări și călugărițe, la comunitățile parohiale, la Sinodul episcopilor și la Curia romană.  

R.V./A.M.