Sfinții de lângă noi care ne dau speranță

RV 04 dec 2014. Sunt mulți sfinți nevăzuți - bărbați, femei, tați și mame, preoți sau bolnavi – sfinți care pun în practică zi de zi iubirea lui Isus: prezența lor în mijlocul nostru este un adevărat izvor de speranță. La Sfânta Liturghie celebrată joi dimineață în capela reședinței din Casa Sfânta Marta, papa Francisc a vorbit la predică despre sfinții pe care nu-i vedem.

Este cu adevărat creștin cel care pune în practică Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a fi creștin nu este îndeajuns ca unul să spună că are credință. Comentând pagina Evangheliei despre casa construită pe stâncă sau pe nisip (Matei 7, 24-29), Pontiful a îndemnat să nu fim ”creștini de aparență”, creștini machiați, pentru că imediat cum cad primele picături de ploaie, machiajul dispare. Nu-i îndeajuns ca unul să facă parte dintr-o familie foarte catolică sau dintr-o asociație sau să fie binefăcător, dacă apoi nu face voința lui Dumnezeu. ”Atâția creștini ai aparențelor – a remarcat papa Francisc – se prăbușesc la primele ispite” pentru că „nu este substanță”: au construit casa pe nisip. În schimb, sunt mulți sfinți în ”poporul lui Dumnezeu – nu neapărat canonizați, dar sfinți – atâția oameni și femei care pun în practică iubirea lui Isus, foarte mulți”. Ei sunt cei care și-au construit casa pe stâncă, pe Cristos:

• ”Să ne gândim la cei mai mici, la bolnavii care își oferă suferințele pentru Biserică și pentru ceilalți. Să ne gândim la atâția bătrâni singuri, care se roagă și oferă. Să ne gândim la mamele și tații care își duc înainte cu atâtea sacrificii familia lor, educația copiilor, munca de fiecare zi, problemele, dar întotdeauna cu speranța în Isus, oameni care nu se dau în spectacol dar fac ceea ce le stă în putință”.

Ei sunt ”sfinții vieții obișnuite”. Continuă papa Francisc: ”Să ne gândim la atâția preoți care nu se fac văzuți dar care lucrează în parohiile lor cu atâta iubire: catehezele pentru copii, grija pentru cei bătrâni și pentru bolnavi, pregătirea logodnicilor la căsătorie… Și zi de zi același lucru, mereu la fel, același lucru. Nu se plictisesc pentru că la temelia lor se află stânca, este Isus. Iată ce dă sfințenie Bisericii și aceasta dă speranță”.

”Ar trebui să ne gândim mult la sfințenia nevăzută care există în Biserică – a reluat papa Francisc – la creștinii care rămân în Isus. Păcătoși, pentru că toți suntem păcătoși. Unii dintre acești creștini face uneori câte un păcat grav, dar se căiesc, cer iertare, și acest lucru e mare: capacitatea de a cere iertare, de a nu confunda păcatul cu virtutea, de a ști bine unde este virtutea și unde stă păcatul. Aceștia sunt întemeiați pe stâncă iar stânca este Cristos. Ei urmează drumul lui Isus, îl urmează pe El”.

• ”Cei mândri, vanitoși, creștinii de aparență, vor fi abătuți, înjosiți” în timp ce ”săracii vor fi cei care vor birui, cei săraci cu duhul, cei care înaintea lui Dumnezeu se simt nimic, cei smeriți, și duc înainte mântuirea punând în practică Cuvântul Domnului”. ”Astăzi suntem, mâine nu vom mai fi” – a spus papa Francisc citându-l pe Sfântul Bernard – ”gândește-te, omul, la ce va fi cu tine, vei ajunge hrana pentru viermi, ne vor mânca viermii, pe toți”. ”Dacă nu vom fi avea această stâncă, vom ajunge să fim călcați în picioare”.

”În acest timp de pregătire la sărbătoarea Nașterii Domnului să-i cerem Domnului să fim întemeiați bine pe stânca, care este El, speranța noastră este El. Noi suntem cu toții păcătoși, suntem slabi dar dacă ne punem speranța în El vom avea capacitatea de a merge mai departe. Aceasta este bucuria unui creștin: să știe că în El este speranța, este iertarea, este pacea, este bucuria. Să nu ne punem speranța noastră în lucruri care astăzi sunt iar mâine nu vor mai fi”.

(rv – S. Centofanti – A. Dancă)