Cluj. Deschiderea Anului vieții consacrate

RV 03 dec 2014. ”Este important nu atât numărul persoanelor consacrate ci mai degrabă constanţa persoanelor consacrate pe acest drum, care, aici pe pământ, nu este presărat cu flori, decât numai în timpul ceremoniei de depunere a voturilor”: a spus PS Florentin Crihălmeanu, episcopul eparhiei greco-catolice de Cluj-Gherla, la Sfânta Liturghie celebrată duminică, 30 noiembrie 2014, în catedrala ”Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca.

Alături de numeroși credincioși, la Sfânta Liturghie au luat parte preoți și persoane consacrate, printre care și pr. Grigore Arieșan, din rândul călugărilor care au cunoscut rigorile persecuției comuniste asupra Bisericii. La predica Sfintei Liturghii PS Florentin, responsabil pentru viața consacrată în cadrul Conferinței Episcopilor din România, a evidențiat treptele desăvârșirii în viața consacrată, care conduc la comoara cea mai prețioasă: dezlipirea de bunurile materiale și imitarea lui Cristos în dăruirea de sine.

Redăm mai jos comunicatul primit la redacție de la Departamentul de presă al Eparhiei de Cluj-Gherla.

DESCHIDEREA ANULUI VIEŢII CONSACRATE ÎN EPARHIA DE CLUJ-GHERLA

Duminică, 30 noiembrie 2014, în Catedrala „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca, în prezenţa Persoanelor Consacrate din diferitele Ordine şi Congregaţii de Viaţă Consacrată de pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla şi a poporului credincios, s-a celebrat solemn deschiderea Anului Vieţii Consacrate, în comuniune cu Sfântul Părinte Francisc, cu toate diecezele, eparhiile şi parohiile catolice din lume.

Din încredinţarea Preasfinţiei Sale Florentin Crihălmeanu, Episcop eparhial şi a Pr. Mihai Todea, Vicar general, preoţii au marcat în bisericile lor acest important eveniment, prezentând credincioşilor în cadrul Sfintei Liturghii duminicale, Scrisoarea Sfântului Părinte, Papa Francisc, cu ocazia Anului Vieţii Consacrate şi, de asemenea, au rostit împreună cu credincioşii rugăciunea pentru Anul Vieţii Consacrate.

Sfânta Liturghie Arhierească a fost celebrată în Catedrala Episcopală de PS Florentin împreună cu Pr. Mihai Todea, Vicar general, Pr. Anton Crişan, Vicar cu preoţii şi persoanele consacrate, Pr. Cristian Sabău, Protopop de Cluj I şi alţi preoţi, între care Pr. Grigore Arieşan din Ordinul „Sfântului Vasile cel Mare”, reprezentant al generaţiei de preoţi şi călugări care a cunoscut timpul persecuţiei Bisericii.

Răspunsurile liturgice au fost date, cu această ocazie, de Corul Surorilor Ordinului “Sfântului Vasile cel Mare” (OSBM), dirijat de Sora Lucia OSBM. Prin participarea Corului Surorilor OSBM la Sfânta Liturghie duminicală din Catedrală a continuat şi ritmul „Armoniilor Sacre” – Festivalul de muzică religioasă corală din fiecare toamnă.

Cuvântul de Învăţătură al Episcopului eparhial a început prin meditarea Evangheliei duminicii, cu pilda „tânărului bogat” (Lc 18,18-27). În contextul mesajului evanghelic, PS Florentin i-a amintit pe „cei chemaţi să-I urmeze lui Hristos, să se identifice cu misiunea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care, din bogăţia înaltului cerurilor a îmbrăcat haina sărăciei noastre, a limitărilor noastre, recunoscând în continuare că totul îi vine de la Tatăl, şi, în momentul în care nu mai putea oferi nimic, pentru că nu avea nimic, S-a oferit pe Sine însuşi pe Cruce dobândind totul pentru toţi. Iată la ce îl cheamă Isus pe tânărul principe din mesajul evanghelic, iată la ce ne-a chemat Isus şi pe noi, consacraţi cu toţii prin botez şi pe cei consacraţi prin voturi. Ne cheamă să ne desprindem de bunuri, să fim gata să oferim totul dacă ni se cere. Şi numai în clipa în care oferim totul şi am realizat această detaşare în sufletul nostru în primul rând, atunci putem face pasul suprem privind spre comoara viitoare: dăruirea de sine.

Când nu mai ai ce dărui începe dăruirea de sine, dăruirea timpului tău, a cuvintelor tale, a faptelor tale, a tot ceea ce înseamnă fiinţă vie. Aceasta este, iubiţi credincioşi, viaţa consacrată lui Dumnezeu, aici, pe pământ, respectând sfaturile evanghelice ale sărăciei, curăţiei şi ascultării, cultivând cei trei stâlpi ai vieţii spirituale care sunt virtuţile teologale: credinţa în Dumnezeu, speranţa în viaţa veşnică şi iubirea lui Dumnezeu din tot sufletul, din tot cugetul şi cu toată puterea”.

PS Florentin a descris şi alte aspecte ale vieţii consacrate, între care sărăcia şi iubirea, care „trebuie puse împreună”. Pentru că, „numai când devii cu adevărat sărac în sufletul tău, detaşat şi dezlipit de ceea ce te înconjoară, atunci poţi face o ofertă din suflet, totală, lui Dumnezeu, cu iubire deplină. Acest element este fundamental pentru viaţa consacrată. Nu se poate porni pe drumul vieţii consacrate din vreun interes pământesc, ar fi o mare greşeală şi drumul acela nu ar rezista în timp. De aceea, nu este important numărul persoanelor consacrate, este importantă constanţa persoanelor consacrate pe acest drum, care, aici pe pământ, nu este presărat cu flori, decât numai în timpul ceremoniei de depunere a voturilor”.

Dar viaţa consacrată presupune renunţarea la tot ceea ce are valoare în ochii lumii. De aceea, este justificată întrebarea pe care, în textul evanghelic, o pune şi Sfântul Petru: «Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ţie. Cu noi ce va fi?» (cf. Lc 18,28). Şi Isus, răspunzând, i-a zis: «Nu este nimeni care a lăsat casă, sau femeie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu, şi să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică» (Lc 18,29-30). „Într-adevăr, de multe ori, persoanele consacrate sunt luate în râs şi în zilele noastre, se consideră persoane limitate în domeniul libertăţii, dar nu este aşa. Anul acesta al Vieţii Consacrate ne oferă ocazia să stăm de vorbă cu aceste persoane, să le ascultăm şi să înţelegem că adevărata libertate este asumată – au ales să renunţe la aceste bunuri pentru că au găsit un bun şi mai mare la fel ca în pilda cu comoara găsită în ţarină, sau cu perla preţioasă (cf. Mt 13, 44-46): Omul care, lucrând câmpul, a găsit o comoară ascunsă în acel câmp şi de bucuria acelei comori el vinde tot ce are – el face aceasta pentru că a găsit bunul suprem, care nu va mai putea fi luat de la el şi, de aceea, cu bucurie vinde tot ce are, cu bucuria celui care a găsit adevărata bogăţie.

În mod asemănător, persoanele consacrate pe care astăzi, la începutul Anului Vieţii Consacrate am dorit să le invităm aici, în Catedrala noastră, sunt în deplină libertate interioară, pentru că au găsit iubirea supremă, pe Acela care le poate oferi bucuria adevărată oriunde şi oricând. O bucurie care nu este legată nici de o casă, nici chiar de fraţi, surori, părinţi, ci este legată numai de iubirea lui Dumnezeu, slujirea şi lauda Lui. Acesta ar trebui să fie scopul fiecăruia dintre noi, după cum spune Sfântul Ignaţiu: «Omul a fost creat pentru a-L lăuda, a-L adora pe Dumnezeu şi, slujind lui Dumnezeu, să-şi dobândească marele dar pe care Hristos, din iubire, ni l-a făcut tuturor pe Cruce, darul mântuirii şi al vieţii veşnice».

În partea a doua a cuvântului său, PS Florentin a prezentat Scrisoarea apostolică către persoanele consacrate cu ocazia Anului Vieţii Consacrate, în care Sfântul Părinte vorbeşte despre trei mari obiective pentru acest An: 1. a privi trecutul cu recunoştinţă, 2. să trăim prezentul cu pasiune şi 3. a îmbrăţişa viitorul cu speranţă;

Scrisoara menţionează, în introducere, premisele instituirii Anului Vieţii Consacrate de către Suveranul Pontif: „Cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a Constituţiei dogmatice Lumen gentium despre Biserică, ce tratează în capitolul al VI-lea despre călugări, precum şi a decretului Perfectae caritatis despre reînnoirea vieţii călugăreşti, Sfântul Părinte Papa Francisc a dorit ca acest an să fie dedicat Vieţii Consacrate. Anul Vieţii Consacrate a început la 30 noiembrie 2014, în întreaga Biserică Catolică şi se va încheia în Sărbătoarea Prezentării lui Isus la Templu, în data de 2 februarie 2016”.

În încheierea Celebrării Liturgice, s-a rostit în Catedrala clujeană, rugăciunea stabilită, la nivelul Eparhiei de Cluj-Gherla, pentru Anul Vieţii Consacrate în Biserică, compusă inspirat de Sfântul Ioan Paul al II-lea, Papă al Romei:

RUGĂCIUNE PENTRU ANUL VIEŢII CONSACRATE

O, Isuse, Bunule Păstor, primeşte umilele noastre laude şi mulţumiri pentru toate vocaţiile pe care le dăruieşti cu generozitate Bisericii Tale, prin mijlocirea Spiritului Sfânt. Asistă-i, te rugăm, pe toţi Episcopii, Preoţii, Misionarii şi toate Persoanele Consacrate şi dă-le harul să fie un exemplu de viaţă cu adevărat evanghelică. Dă-le tărie şi perseverenţă celor ce se pregătesc să îmbrăţişeze sfânta Preoţie şi Viaţa Consacrată. Înmulţeşte vestitorii Evangheliei pentru a face cunoscut numele Tău tuturor oamenilor. Păzeşte-i pe toţi tinerii din familiile noastre, dă-le promptitudine şi generozitate în a te urma. Dă-le celor chemaţi puterea de a părăsi totul pentru a te alege doar pe Tine, care eşti Iubire. Iartă lipsa de coerenţă şi infidelitatea celor pe care i-ai ales. Ascultă, Isuse Hristoase, rugăciunile noastre, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, Mama ta şi Regina Apostolilor, care, crezând şi răspunzând cu generozitate chemării Tale a devenit cauza bucuriei noastre. Fie ca, prin prezenţa şi exemplul ei, să-i însoţească pe cei chemaţi să slujească pe deplin Împărăţia Ta. Amin. (Sfântul Ioan Paul al II-lea).

(rv – A. Dancă)