Papa Francisc în Turcia: Sfânta Liturghie în catedrala catolică din Istanbul

RV 29 nov 2014. ”Numai lucrarea Duhului Sfânt duce la depășirea dezbinărilor dintre creștini”: a spus Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată în catedrala catolică din Istanbul, sâmbătă, 29 noiembrie, în a doua zi a călătoriei sale apostolice în Turcia.

Prin celebrarea euharistică din orașul de pe Bosfor, Pontiful a deschis, pentru a spune astfel, pagina creștină a vizitei sale de trei zile în Turcia. La Sfânta Liturghie inter-rituală din catedrala ”Sfântul Duh”, au luat parte credincioșii micii comunități catolice turce. Au asistat la ritul sacru și reprezentanți ai Bisericilor creștine, printre care se afla patriarhul ecumenic ortodox Bartolomeu I, alături de care Papa Francisc, în seara aceleiași zile, a avut o celebrare ecumenică în bazilica ”Sfântul Gheorghe” din Fanar. Participanților la Sfânta Liturghie, celebrată în limba latină și în limbile celorlalte rituri, Pontiful a cerut să apere comoara prețioasă a unității creștine.

De la Istanbul, trimisul special Radio Vatican, Francesca Sabatinelli, transmite:

• ”«Credincioșii să trăiască în plinătatea unității». Poporul catolicilor de naționalitate turcă a primit acest mesaj la predica papei Francisc din cadrul Sfintei Liturghii celebrată sâmbătă în catedrala «Sfântul Duh» din Istanbul. Erau prezenți credincioși de patru rituri liturgice iar Papa a explicat bogăția dăruită de diferitele carisme, suscitate de Duhul Sfânt, sufletul Bisericii. Duhul Sfânt este cel care, mai presus de toate, «creează unitatea între credincioși: din cei mulți, El face un singur trup, Trupul lui Cristos. Întreaga viață și misiune a Bisericii depind de Duhul Sfânt».

Papa Francisc: • ”Când ne rugăm, este Duhul Sfânt cel care suscită rugăciunea în inimă. Când sfărâmăm cercul egoismului nostru, ieșim din noi înșine și ne apropiem de ceilalți pentru a-i întâlni, asculta și ajuta, este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu cel care ne-a condus. Când descoperim în noi o capacitate necunoscută de a-i ierta și de a-i iubi pe cei care nu ne iubesc, este Duhul Sfânt cel care ne-a susținut. Când mergem dincolo de cuvintele de conveniență și ne adresăm fraților cu acea blândețe care încălzește inima, este Duhul Sfânt cel care, cu siguranță, ne-a atins inimile».

Carismele diferite din Biserică nu înseamnă dezordine, cum ar putea uneori să se vadă, ci mai degrabă «o bogăție imensă, pentru că Duhul Sfânt este Duhul unității, care nu înseamnă uniformitate».

• «Numai Duhul Sfânt poate trezi diversitatea, multiplicitatea și, în același timp, să realizeze unitatea. Când suntem noi cei care vrem să facem diversitatea și ne închidem în particularitățile și exclusiunile noastre, aducem dezbinare; și când suntem noi cei care vrem să facem unitatea după planurile noastre omenești, ajungem să aducem uniformitatea și omologarea. Dacă, în schimb, ne lăsăm conduși de Duhul Sfânt, bogăția, varietatea și diversitatea nu se schimbă niciodată în conflicte, pentru că El ne conduce să trăim varietatea în comuniunea Bisericii».

Duhul Sfânt armonizează multitudinea carismelor, realizează unitatea Bisericii, în credință, caritate și coeziune interioară. «Biserica și Bisericile sunt chemate să se lase călăuzite de Duhul Sfânt, dispunându-se într-o atitudine de deschidere, docilitate și ascultare». Riscul este ispita de a se împotrivi Duhului Sfânt «pentru că răvășește, pentru că pune în mișcare, face să înainteze și împinge Biserica să meargă mai departe» în timp ce «este mai ușor și mai confortabil să te acomodezi în propriile poziții statice și neschimbate».

• «În realitate, Biserica se dovedește credincioasă Duhului Sfânt în măsura în care nu are pretenția de a-i impune reguli și de a-l domestici. Biserica se dovedește credincioasă Duhului Sfânt și atunci când lasă de o parte ispita de a privi la sine însăși. Noi, creștinii, devenim autentici discipoli misionari, capabili de a interpela conștiințele, dacă abandonăm un stil defensiv pentru a ne lăsa conduși de Duhul. El este prospețime, fantezie, noutate».

Instalarea excesivă în propriile idei și puteri, alunecând astfel în pelagianism, adoptarea unei atitudini de ambiție și vanitate, «aceste mecanisme defensive» ne împiedică să-i înțelegem pe ceilalți și să ne deschidem la dialog cu ei. Biserica primește ca ereditate focul Duhului Sfânt care aprinde inima. Ea este învestită de suflarea Duhului care abilitează la o slujire de iubire, limbaj pe care toți oamenii au capacitatea să-l înțeleagă:

• ”Pe drumul nostru de credință și viață fraternă, cu cât ne vom lăsa călăuziți cu smerenie de Duhul Domnului, cu atât mai mult vom depăși neînțelegerile, dezbinările și controversele și vom fi semn credibil de unitate și de pace, semn credibil că Domnul nostru a înviat, că este viu».

La încheierea Sfintei Liturghii din catedrala catolică papa Francisc a dăruit comunității un veșmânt liturgic și un potir de argint, în semn de comuniune euharistică și unitate a Bisericii Catolice. 

(rv – A. Dancă)