Predica Papei Francisc la "Sf. Marta, 27 noiembrie 2014

Chiar și în mijlocul dificultăților, creștinul nu cedează descurajării: a subliniat Papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii celebrată joi dimineață, în capela reședinței sale din Vatican, atrăgând atenția asupra 'corupției' și a 'distragerilor' care ne îndepărtează de întâlnirea cu Domnul. Colegul nostru Alessandro Gisotti introduce prin câteva reflecții trei fragmente din omilia Pontifului:

Babilonia și Ierusalim. În omilie, Pontiful a luat ca punct de plecare aceste două orașe despre care vrelatează Prima Lectură, luată din cartea Apocalipsului sfântului apostol Ioan, și fragmentul luat din Evanghelia după Sfântul Luca, capitolul 21.

Subliniind faptul că ambele lecturi ne atrag atenția asupra sfârșitului acestei lumi, evidențiind că ne vorbesc despre căderea celor 'două orașe care n-au dat ascultare Domnului și s-au îndepărtat' de El, Papa a precizat că sfârșitul acestor două orașe "se petrece din motive diferite". Babilonia este 'simbolul răului, al păcatului' și 'cade din cauza corupției' deși 'se simțea ca fiind propria patroană și a lumii'. Atunci cânt păcatul se acumulează se pierde capacitatea de a reacționa și începe stricăciunea', a atras atenția Papa Francisc, specificând că 'același lucru se petrece și cu persoanele corupte, care nu au forța să reacționeze'.

"Căci corupția îți dă o oarecare fericire, îți dă putere și te face să te simți satisfăcut de sine: nu lasă spațiu Domnului, convertirii. Orașul corupt… Iar cuvântul 'corupție' ne spune mult în prezent, nefiind vorba doar de corupție economică, ci de o corupție cuprinzând multe păcate diverse; o corupție reprezentată de acel spirit păgân și monden. Cea mai rea dintre corupții este spiritul de mondenitate!"  

Această "cultură coruptă", a adăugat, "te face să te simți ca în Paradis aici, "în stare de bine, de abundență", însă "în interiorul unei culturi corupte se află o cultură putrezită. În simbolul acestei Babilonii, a spus Papa, 'se află orice societate, orice cultură, orice persoană departe de Dumnezeu, îndepărtată de iubirea față de aproapele, care sfârșește în putreziciune'. Ierusalimul, a continuat, "cade dintr-un alt motiv". Ierusalimul este mireasa Domnului dar nu-și dă seama de vizitele Domnului, "făcându-l pe Domnul să plângă".

"Babilonia cade din cauza corupției; Ierusalimul este devastat din pricina neatenției față de Domnul care vine să o salveze. Nu simte necesitatea de a fi mântuită. Avea scrierile profeților, ale lui Moise și acestea îi erau suficiente. Însă erau scrieri închise, care nu lăsau loc mântuirii: avea porțile închise înaintea Domnului! Domnul bătea la aceste porți, dar nu exista disponibilitatea de a-l primi, de a-l asculta, de a se lăsa mântuite de El. Și astfel [Ierusalimul] ajunge să fie devastat."

Aceste două exemple, a observat Pontiful, "ne pot face să ne gândim la viața noastră": suntem asemănători Babiloniei, cea "coruptă și plină de autosuficiență" sau ne asemănăm cu "distratul" Ierusalimul? Însă – a dorit să sublinieze Papa – "în aceste zile mesajul Bisericii nu se încheie cu distrugerea: în ambele teste există o promisiune de speranță". Isus, a spus Pontiful, ne îndeamnă să ne înălțăm capul, să nu ne lăsăm înspăimântați de păgâni. Aceștia "au timpul lor și trebuie să-i suportăm cu răbdare după cum Domnul a îndurat Pătimirea sa".

"Când ne gândim la sfârșit, în ciuda tuturor păcatelor noastre și a întregii noastre istorii de viață să ne gândim la ospățul care ne va fi oferit în mod gratuit și să ne înălțăm fruntea. Să nu ne descurajăm, ci să fim plini de speranță. Însă realitatea este urâtă: există multe, multe popoare care suferă și numeroase războaie, ură și invidie, mondenitate spirituală și multă corupție. Da, este adevărat. Toate acestea vor cădea. Dar să-i cerem Domnului harul de a fi pregătiți pentru banchetul care ne așteaptă, cu fruntea mereu sus."

R.V./.M.