Comemorarea a 25 de ani de la masacrul iezuiţilor în El Salvador

RV 17 noiembrie. Acum 25 de ani, în noaptea de 16 noiembrie 1989, şase iezuiţi şi doi colaboratori erau masacraţi la Universitatea Centroamericană (Uca) din El Salvador de un grup paramilitar. În memoria „martirilor Uca” se desfăşoară în aceste zile numeroase manifestaţii, în oraşe din Spania şi El Salvador.

Era noaptea zilei de 16 noiembrie 1989. El Salvador se afla în plin război civil în timp ce restul lumii asista la căderea Zidului Berlinului, simbol al Războiului Rece. Soldaţii batalionului anti-gherilă instruiţi în Statele Unite, intrau în Universitatea Centroamericană armaţi cu puşti de asalt sovietice ca să poată plasa orice responsabilitate  rebelilor Frontului de Eliberare Naţională Farabundo Martí (FMLN). Soldaţii au năvălit peste orice rezistenţă a preoţilor iezuiţi, ucigându-l cu focuri de mitralieră pe rector, părintele spaniol Ignacio Ellacuría,şi alţi cinci confraţi: Ignacio Martin Baro, Segundo Montes, Amando Lopez, Juan Ramon Moreno şi salvadorianul Joaquim Lopez. Alături de aceştia a fost ucisă şi bucătăreasa Elda Julia Ramos, împreună cu fiica ei, Celina Mariceth Ramos, în vârstă de 15 ani.

Masacrul a constituit tentativa de a decapita „minţile strălucitoare” ale unei ţări asuprite: părintele Ellacuría era văzut ca posibil mediator, iar ceilalţi şase preoţi erau implicaţi în apărarea celor slabi şi săraci, în revendicarea drepturilor umane şi găzduirea refugiaţilor. După acest eveniment, părintele Michael Czerny a adunat ereditatea acestui martiriu şi a condus până în 1991 Institutul pentru drepturile omului al Uca.

Într-un interviu realizat de Paolo Ondarza pentru Radio Vatican, Părintele Czerny vorbeşte despre confraţii săi, figuri impresionante ale timpului:

„Erau mari personalităţi, mai ales părintele rector. Ordinul era să fie ucis părintele Ellacuría, fără a fi lăsată vreo mărturie. Responsabilitatea a fost să cadă toată vina pe rebelii Frontului Farabundo Martí pentru Eliberarea Naţională, dând impresia că ar fi fost un atac al acestora. Însă, această universitate se află la 1km de principala bază militară, de aceea nu era posibil un atac de acest tip. Nimeni nu ne-a crezut. Era vorba de un batalion special al forţelor armate, iar ordinele au fost date de Înaltul comandament”.

Părintele iezuit spune că după 25 de ani, adevărul despre cele petrecute este cunoscut destul de bine, neacordându-se însă faptelor o justiţie pe măsură. 

“Din păcate responsabilii, cei care au dat ordinele, ministrul Apărării şi membrii Înaltului comandament nu au fost niciodată intentaţi în proces”.

Părintele este convins că masacrul Uca poate fi considerat unul dintre ultimele atrocităţi ale Războiului Rece, care a durat 12 ani şi a cauzat 75 de mii de victime. Au fost ucişi alţi salvadorieni chiar şi după încetarea războiului civil:

“Lupta absolut justificată pentru justiţia socială în interiorul tărişoarei sărace a devenit un factor al Războiului Rece. Din păcate rezoluţia negociată nu a pus capăt injustiţiilor sociale şi conflictului social. Acesta este păcatul societăţii contemporane: nu avem o luptă între cele două mari puteri, ci există mai degrabă o luptă sa conflict în interiorul societăţii pentru situaţiile injuste pe care atâtea persoane le trăiesc în mizerie şi fără speranţă”.

Masacrul iezuiţilor din San Salvador nu a fost zadarnic, martiriul acestora

punând capăt razboiului, iar mărturia lor fiind “ereditatea cea mai preţioasă” lăsată lumii, cum spune părintele Czerny:

“În primul rând, martiriul de la Uca a deschis ochii cetăţenilor Statelor Unite care au făcut presiune la guvern până când au modificat şi condiţionat sprijinul pe care guvernul american îl dădea statului El Salvador. Pe termen lung, aceşti martiri, ca şi Isus, sunt semne ale contradicţiei. Martirii sunt trimişi de Dumnezeu ca să ne aducă aminte că trebuie să ne implicăm într-adevăr pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi nu pentru motivaţiile noastre egoiste (…) Comemorarea martirilor, ca şi a lui Isus, ne dă speranţă pentru un viitor mai bun.”

La 25 de ani de la masacrul iezuiţilor din El Salvador au fost amintite şi cele două femei, victime ale aceluiaşi martiriu. Despre acestea, părintele Michael Czerny mărturiseşte:

“Julia Elba era o femeie foarte simplă, de o bunătate rară, care ajuta comunitatea noastră ca bucătăreasă; îi ajuta pe tineri să trăiască mai bine vocaţia lor şi pregătirea pentru preoţie. Fiica acesteia, Celina, avea 15 ani, studia la universitate, avea prieten, iar cu această tragedie a intrat prea devreme în Viaţa eternă; rămâne însă un simbol de speranţă şi de inspiraţie pentru tinerii din El Salvador. A devenit un fel de patroană a tinereţii”.

(rv–P. O.–M. Caba)