Predica Papei la "Sfânta Marta", 11 noiembrie 2014

Trebuie luptat mereu împotriva ispitelor care ne îndepărtează de slujirea aproapelui, a atras atenția Papa Francisc în predica Sfintei Liturghii celebrate marți, 11 noiembrie, în capela Casei "Sfânta Marta", reședința sa din Vatican.

Pontiful a evidențiat că, asemenea lui Isus, și noi trebuie să slujim fără să cerem nimic în schimb, reiterând necesitatea de a nu lua în stăpânire slujirea pentru a o transforma "într-o structură de putere".

Mai multe amănunte, în serviciul colegului nostru Alessandro Gisotti care introduce trei din reflecțiile făcute de Pontif în cadrul omiliei:

Isus vorbește despre forța credinței, dar explică imediat că aceasta trebuie încadrată în slujire. Inspirându-se din textul Evangheliei zilei, despre slujitorul nevrednic, din Evanghelia după Sfântul Luca, capitolul 17, Pontiful s-a oprit asupra a ceea ce înseamnă slujirea pentru un creștin. Isus vorbește despre acest slujitor care, după ce a lucrat întreaga zi, odată ajuns acasă, în loc să se odihnească trebuie să-și servească stăpânul:

"Careva l-ar putea sfătui pe acest slujitor să meargă la sindicat pentru a primi sfaturi privitoare la cum trebuie să se comporte cu un astfel de patron. Însă, Isus spune: 'Nu, slujirea este totală', căci el a trăit cu acest spirit de slujire; El este slujitorul și se prezintă asemenea slujitorului, a celui venit pentru a sluji și nu pentru a fi slujit, spunând acest lucru cu claritate. Și astfel, Isus îi face pe apostoli să simtă calea acelora care au primit credința, acea credință care face minuni. Da, această credință va face minuni pe calea slujirii".

Un creștin care primește darul credinței prin Botez dar care nu alimentează pe mai departe acest dar pe calea slujirii, "devine un creștin fără forță, lipsit de rodnicie", a spus Pontiful, atrăgând atenția că un astfel de creștin "sfârșește prin a deveni un creștin pentru sine însuși, care se slujește pe sine". Viața sa este una tristă în care multe din darurile Domnului ajung să fie risipite, căci Domnul subliniază imposibilitatea slujirii a doi stăpâni: pe Dumnezeu și avuțiile. Îndepărtarea de spiritul de slujire față de Dumnezeu ne face să devenim cam leneși și cam căldicei și comozi, a spus Papa în predica de marți, de la Sfânta Liturghie celebrată în capela Casei Sfânta Marta, din Vatican:

"Lenea de îndepărtează de slujire și ne conduce la comoditate, la egoism. Sunt numeroși astfel de creștini care sunt buni, merg la Sfânta Liturghie, dar slujirea lor se oprește la acest punct. Însă, când spun slujire, spun totul: slujirea lui Dumnezeu prin adorație, rugăciune, laude; slujirea aproapelui, atunci când este necesar să fac acest lucru;  slujire până la sfârșit, căci Isus spune un lucru foarte pătrunzător: 'La fel și voi, după ce veți fi făcut tot ce vi s-a poruncit, să spuneți: «Suntem niște servitori nevrednici, n-am făcut decât ceea ce eram datori să facem» ". 

O altă posibilitatea este îndepărtarea de comportamentul de slujire, adăugând că acest comportament este asemenea 'luării în stăpânire a situației', Papa amintind de situația în care chiar discipolii și apostolii îndepărtau lumea nu pentru a nu-l deranja pe Isus ci pentru a rămâne ei comozi. Discipolii, a continuat, "luau în stăpânire timpul Domnului, puterea Domnului, dorind să aparțină doar grupului lor", transformându-l astfel într-o structură de putere. La această tentație sunt supuși toți creștinii, însă Domnul ne vorbește despre o slujire în spirit de umilință, de speranță: aceasta fiind bucuria creștinului:

"În viață trebuie să luptăm mult împotriva ispitelor care încearcă să ne îndepărteze de acest comportament de slujire. Lenea duce la comoditate, la slujire pe jumătate, la luarea în stăpânire a situației, la devenirea din slujitori stăpâni, comportament ce duce la mândrie, la orgoliu, la a trata rău persoanele, la a ne simți importanți 'pentru că suntem creștini și avem mântuirea' și alte astfel de lucruri. Să ne dăruiască Dumnezeu două mari haruri: primul, smerenia în slujire, pentru a putea spune la sfârșit: 'Suntem niște servitori nevrednici'; al doilea: speranța în așteptarea arătării, la venirea Domnului".

R.V./A.M.