Prin mărturia vieții, întăriți forța de atracție a Bisericii!

RV 07 nov 2014. Papa Francisc i-a primit vineri în audiență pe membrii Conferinței Italiene a Superiorilor Majori, responsabilii comunităților de călugări și persoane consacrate. Prin mărturia vieții, a fost îndemnul Papei, ”întăriți forța de atracție a Bisericii”. Discursul Sfântului Părinte a avut o importanță decisivă pentru superiorii majori din Italia, care au încheiat în această săptămână la Tivoli, lângă Roma, sesiunea lucrărilor plenare de toamnă.

Primul îndemn pe care Papa l-a adresat persoanelor consacrate se referă la mărturia profetică a unei vieți bazată pe Evanghelia lui Cristos. Profeția „nu este niciodată ideologică”, a spus Pontiful, ”nu este la modă„ și nu înseamnă confruntare cu instituția pentru că profeția însăși ”este instituțională”, dar este mai degrabă ”un semn de contradicție”. Ceea ce face să crească Biserica este sfințenia vieții:

• ”Pentru că în fața mărturiei pe care o dă un frate sau o soră care trăiește cu adevărat viața consacrată, lumea se întreabă: «Despre ce e vorba aici? Ce le face pe aceste persoane să meargă dincolo de orizontul lumesc?». Acesta, așadar, este primul lucru:  să ajutați Biserica să crească prin atracție, fără a vă preocupa de a face prozeliți!”.

Viața consacrată nu înseamnă ”a duce bătălii retrograde, de apărare” ci de a se dărui în mijlocul oamenilor ”care trăiesc la periferiile istoriei”. Un semn clar pe care viața consacrată este chemată să-l dea astăzi este viața fraternă”.

• ”Dar, vă rog, să nu fie între voi terorismul bârfelor! Îndepărtați-l cât mai departe! Să fie fraternitate! Și dacă ai ceva împotriva fratelui tău, să i-o spui pe față. Uneori, poate se ajunge la pumni, dar nu e o problemă, e mai bine să fie așa ceva decât terorismul bârfelor”.

În timpurile noastre, a continuat Papa, cultura dominantă este individualistă, centrată pe drepturile subiective. Este o cultură care erodează societatea pornind de la familie, celula primară a acesteia. Viața consacrată poate ajuta Biserica și societatea întreagă oferind mărturia fraternității, care poate fi trăită împreună cu frații în diversitate, pentru că în comunitate nu alegi mai înainte cine să facă parte sau nu, ajungi în mijlocul unor persoane diferite prin caracter, vârstă, formare, sensibilitate, etc., și totuși, toți trebuie să încerce să trăiască în fraternitate.

• ”Nu se reușește întotdeauna, voi știți prea bine lucrul acesta. De atâtea ori se greșește, pentru că toți suntem păcătoși, dar se recunoaște că s-a greșit, se cere iertare și se oferă iertare. Aceasta face bine Bisericii: face să circule în trupul Bisericii limfa fraternității. Dar face bine și întregii societăți”.

”Dar această fraternitate”, a continuat Sfântul Părinte, ”presupune paternitatea lui Dumnezeu și maternitatea Bisericii și a Fecioarei Maria. Trebuie să ne dispunem zi de zi în această relație, și o putem face prin intermediul rugăciunii, al Euharistiei, prin adorație și rugăciunea rozariului. În acest fel reînnoim în fiecare zi starea noastră cu Cristos și în Cristos, și în acest fel intrăm în relația autentică cu Dumnezeu Tatăl, care este în ceruri, și cu Maica Biserică, Sfânta noastră maică Biserică ierarhică, și cu Maica noastră, Fecioara Maria. Dacă viața noastră se raportează în continuu la aceste relații fundamentale – a încheiat Pontiful – atunci vom fi în măsură să realizăm o fraternitate autentică, o fraternitate de mărturie, care are o forță de atracție”.

(rv – A. Dancă)