Papa Francisc pledează pentru abolirea pedepsei cu moartea, incompatibilă cu demnitatea omului

RV 23 oct 2014. Creștinii și oamenii de bună voință ”sunt chemați astăzi să lupte nu doar pentru abolirea pedepsei cu moartea” în toate formele acesteia, dar și pentru ”ameliorarea condițiilor de detenție”: este, pe scurt, apelul Papei Francisc adresat grupului de juriști din Asociația Penală Internațională, primiți joi în audiență. Vocea Papei s-a făcut auzită și împotriva traficului cu ființe umane și a corupției. Orice aplicare a pedepsei, a subliniat Papa Francisc, trebuie să urmeze un parcurs gradual care să se inspire întotdeauna din respectul față de demnitatea persoanei umane.

”Închisoarea pe viață este o pedeapsă cu moartea acoperită, de aceea am făcut să fie ștearsă din Codul Penal al Vaticanului”. Afirmația spontană a Papei Francisc este cuprinsă într-o intensă analiză a modului în care statele fac să fie respectată dreptatea și să aplice pedepsele. Papa a vorbit înaintea juriștilor cu obișnuita franchețe și nu a ezitat să critice timpurile noastre în care politica și mass-media, fiind mereu în căutarea unui țap ispășitor, incită deseori ”la violență și la răzbunare publică și privată”.

Pasajul despre pedeapsa cu moartea a fost deosebit de evidențiat. Papa a amintit că ”Sfântul Ioan Paul al II-lea a condamnat pedeapsa cu moartea”, ca și Catehismul Bisericii Catolice, în care se denunță nu doar recursul la pedeapsa capitală dar demască într-un anumit sens și așa numitele ”execuții extra-judiciare sau extra-legale”, pe care le-a numit ”omucideri deliberate” comise de oficiali publici îndărătul statului:
● ”Toți creștinii și oamenii de bună voință sunt așadar chemați astăzi ori să lupte nu doar pentru abolirea pedepsei cu moartea, legală sau ilegală, și în toate formele acesteia, dar și pentru ameliorarea condițiilor de detenție, în respect față de demnitatea umană a persoanelor private de libertate. Și aceasta, eu o raportez la pedeapsa cu închisoare pe viață. În Vatican, de curând, în Codul Penal Vatican nu mai este prevăzută pedeapsa cu închisoarea pe viață. Aceasta este o pedeapsă la moarte acoperită”.

Pe de altă parte, a continuat Sfântul Părinte, ”în ultimele decenii s-a răspândit convingerea că prin intermediul pedepsei publice se pot rezolva cele mai diferite probleme sociale, ca și cum pentru bolile cele mai diferite s-ar prescrie același medicament”. Acest fapt a permis sistemului penal să treacă dincolo de limitele sancționare pentru a se extinde pe terenul libertăților și drepturilor persoanei, dar fără o eficacitate verificabilă:
● ”Există riscul de a nu păstra proporționalitatea pedepselor, care istoric oglindește scara valorilor tutelate de un stat. A slăbit concepția dreptului penal ca «ultima ratio», ca ultim recurs la sancțiune, limitat la faptele mai grave comise împotriva intereselor individuale și colective mai demne de protecție. A slăbit și dezbaterea despre înlocuirea închisorii cu sancțiuni penale alternative”.

În această privință, a continuat Papa, povara închisorii ar trebuie să nu fie pusă niciodată pe umerii copiilor mai întâi de toate, dar nici ai celor bătrâni, bolnavi, ai femeilor însărcinate, ai persoanelor cu handicap, și cu atât mai puțin ai ”mamelor și taților când ei sunt singurii responsabili față de minori sau persoane cu handicap”.

Papa Francisc a vorbit mai departe despre un fenomen asupra căruia a revenit de mai multe ori: traficul cu ființe umane, consecința acelei ”sărăcii absolute” care încătușează un miliard de persoane, din care cel puțin 45 de milioane sunt constrânse să fugă din cauza actualelor conflicte:
● ”Din moment ce nu e posibil să se comită un delict atât de complex, cum este traficul cu ființe umane, fără complicitatea, prin acțiune sau omisiune, din partea statelor, este evident că, atunci când eforturile de prevenire și combatere a acestui fenomen nu sunt suficiente, suntem din nou în fața unei crime împotriva umanității. Mai mult, dacă se întâmplă ca cel pus să protejeze persoanele și să le garanteze libertatea, se face, în schimb, complice al celor care practică comerțul de ființe umane, în asemenea cazuri, statele sunt responsabile în fața cetățenilor lor și în fața comunității internaționale”.

Capitolul despre corupție este amplu și analizat în detaliu de Papa Francisc în discursul său adresat juriștilor din Asociația Penală Internațională. Cel corupt, afirmă Pontiful, este o persoană care prin ”scurtăturile oportunismului” ajunge să se creadă un învingător care-i insultă cu dezinvoltură pe ceilalți și, dacă poate, îi persecută fără rezerve pe cei care îl contrazic. Corupția – afirmă Papa – este un rău mai mare decât păcatul, un rău care mai mult decât de iertare are nevoie de vindecare:
● ”Sancțiunea penală este selectivă. Este ca un năvod care prinde numai peștii cei mici, în timp ce pe cei mai mari îi lasă liberi în mare. Formele de corupție care trebuie urmărite cu cea mai mare severitate sunt cele care provoacă daune sociale, fie în materie economică și socială – cum sunt de exemplu marile fraude împotriva administrației publice sau exercițiul neloial al administrației – ca și toate formele de obstacol interpus funcționării justiției cu intenția de a procura impunitatea pentru propriile fapte rele sau pentru cele comise de terțe persoane”.

În finalul discursului său, Papa Francisc i-a îndemnat pe penaliști să folosească criteriul cautelei în aplicarea pedepsei, pornind de la principiu care trebuie să stea la baza oricărui sistem penal, ”respectul demnității umane, care nu trebuie doar să funcționeze ca limitare a deciziilor arbitrale sau a exceselor din partea agenților statului, dar trebuie să fie criteriu de orientare pentru urmărirea și reprimarea acelor comportamente care reprezintă cele mai grave atacuri la demnitatea și integritatea persoanei umane”.

(rv – A. Dancă)