2014-10-14 12:33:21

Viața creștină nu se bazează pe o credință cosmetică ci pe o credință activă prin caritate: Papa Francisc la Sfânta Liturghie de marți 14 octombrie 2014


RV 14 oct 2014. Audio: RealAudioMP3 Trăim o „viață creștină cosmetică, de aparență, sau o viață creștină bazată pe credința care lucrează prin caritate?”. Este întrebarea care cuprinde pe scurt predica Papei Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată marți dimineață în Capela Casei Sf. Marta din Vatican. Credința creștinului, a remarcat Pontiful, nu se reduce la recitarea Crezului, dar cere desprinderea de lăcomie și zgârcenie, pentru a ști să dăruiască celorlalți, mai ales celor săraci.

Referindu-se la Evanghelia proclamată marți în ritul roman sau latin (Luca 11, 37-41), Papa a subliniat atitudinea fariseului care rămâne uimit de faptul că Isus că nu îndeplinește ritualul spălării înainte de masă. Această formă de a se simți sigur pe sine înaintea lui Dumnezeu, a remarcat Pontiful, are la bază doar îndeplinirea rece a prescripțiilor din Lege:
• ”Isus condamnă această spiritualitate de cosmetică, preocupată de dorința de a se prezenta buni, frumoși, dar adevărul din interior este altceva. Isus condamnă persoanele de bune maniere dar de proaste obiceiuri, acele obiceiuri care nu se văd dar se practică pe ascuns. Aparența contează: această lume căreia îi plăcea să se plimbe prin piețe, să fie văzută că se roagă, să-și pună o mască trecătoare de slăbiciune când postește, etc. De ce Domnul face în acest fel? Vedem că El folosește aici două adjective, dar sunt legate între ele: hrăpăreți și răutăcioși (v. 39)”.

De aici, îndemnul lui Isus de a da de pomană ”cele din interior”. Pomana, a reluat Papa, a fost dintotdeauna, în tradiția biblică, atât pentru Vechiul cât și pentru Noul Testament, o piatră de hotar a dreptății”.

La prima lectură biblică a zilei, luată din Scrisoarea către Galateni (4,31-5,6), Sfântul Apostol Paul atrage atenția asupra aceleiași atitudini, atașamentul față de formalismul Legii. Rezultatul este același pentru că, insistă Papa Francisc, ”Legea, de una singură, nu te mântuiește”.
• ”Ceea ce contează este credința. Care credință? Cea care lucrează prin intermediul carității (5,6). Este același discurs pe care Isus i-l face fariseului. O credință care nu se reduce doar la recitarea Crezului. Noi toți credem în Tatăl, în Fiul și în Duhul Sfânt, în viața veșnică, etc. Dar simpla recitare înseamnă o credință statică, nu lucrătoare. Ceea ce contează în Isus Cristos este lucrarea care vine din credință sau mai bine spus credința care devine lucrătoare în caritate. Se revine astfel la pomană, pomană înțeleasă în sensul cel mai amplu al cuvântului: a se desprinde de dictatura banului, de idolatria banilor. Orice formă de lăcomie ne îndepărtează de Isus Cristos”.

Papa Francisc a amintit la predică un episod din viața părintelui Arrupe, prepozitul general al iezuiților din anii ’70. Într-o bună zi a fost invitat de o femeie bogată ca să-i facă o donație în bani pentru misiunile din Japonia spre care părintele Arrupe își îndreptase multe eforturi. Înmânarea plicului a avut loc practic pe pragul casei, în fața jurnaliștilor și a fotografilor. Părintele Arrupe a mărturisit mai târziu că a suferit atunci o mare umilire dar în cele din urmă a trebuit să accepte banii pentru a-i ajuta pe cei săraci din Japonia. Când a deschis plicul, a găsit zece dolari. De aici, întrebarea Papei: viața noastră creștină este bazată pe criterii ”cosmetice, de aparență, sau e o viață bazată pe acea credință care lucrează prin fapte de caritate?”.
• ”Isus ne sfătuiește următorul lucru: «Nu trâmbița înaintea ta». Al doilea sfat: «Să nu dăruiești doar resturile». Și ne vorbește de acea bătrână care a dat tot ce avea pentru viață. O laudă pe acea femeie pentru că a făcut acest lucru. Și l-a făcut un pic pe ascuns, probabil pentru că se rușina de faptul că nu putea să dea mai mult”.

(rv – A. De Carolis – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.