Dumnezeu ne vorbește prin semnele timpurilor: Papa Francisc la Sfânta Liturghie luni 13 octombrie 2014

RV 13 oct 2014. Audio: Să nu rămânem închiși în schemele noastre, ci să ne deschidem la surprizele lui Dumnezeu și la semnele timpurilor: este îndemnul Papei Francisc de la predica Sfintei Liturghii celebrată luni dimineață în capela reședinței sale din Casa Sf. Marta. Referindu-se la cuvintele lui Isus, proclamate în evanghelia zilei din ritul roman sau latin (Luca 11,29-32), Pontiful a subliniat că Isus îi consideră pe cărturari o ”generație perfidă”. De aici, îndemnul său de a nu rămâne atașați de propriile idei, ci de a merge înainte împreună cu Domnul spre noutatea Evangheliei.
• ”Acești învățați ai legii nu înțelegeau semnele timpurilor și cereau un semn extraordinar, un semn pe care Isus l-a dat mai târziu. De ce nu înțelegeau? Mai întâi, pentru că erau închiși, erau închiși în sistemul lor, au sistematizat legea foarte bine, ca o capodoperă. Toți evreii știau ce se putea face, ce nu se putea face, până unde se putea merge. Totul era cuprins în sistem. Și aici se simțeau în siguranță”.

Cu toate acestea, ceea ce făcea Isus apărea în ochii lor un lucru ciudat: El mergea cu cei păcătoși, mânca împreună cu vameșii. Au uitat că Dumnezeu este Dumnezeul surprizelor, cum arată, de exemplu, salvarea poporului ales din robia Egiptului:
• ”Nu înțelegeau că Dumnezeu este Dumnezeul surprizelor, că Dumnezeu este mereu nou. Nu se tăgăduiește niciodată pe sine, nu spune că ceea ce a spus era greșit, dar ne ia mereu prin surprindere. Ei nu înțelegeau acest fapt și se închideau în acel sistem pe care l-au făcut cu atâta bună voință, și îi cereau lui Isus să facă un semn. Nu înțelegeau nenumăratele semne pe care le făcea Isus și care arătau că timpul era matur. Închidere. În al doilea rând, ei au uitat că erau un popor pe cale. Pe cale! Și când mergi pe cale, când unul este în mers, găsești mereu lucruri noi, lucruri pe care înainte nu le cunoșteai”.

Drumul, însă – a reluat Pontiful la predică – nu are o valoare absolută în sine, fiind vorba de drumul către ”manifestarea definitivă a Domnului. Viața este un drum către plinătatea lui Isus Cristos, când va veni a doua oară”. Generației care îi cerea un semn din cer, Isus i-a dat semnul profetului Iona, adică semnul învierii, al gloriei, un semn pe care din cauza închiderii, ei nu erau capabili să-l înțeleagă. De aceea, în sinedriu, când Isus afirmă că este Fiul lui Dumnezeu, ei și-au sfâșiat hainele, s-au scandalizat crezând că Isus a spus o blasfemie. Semnul lui Iona pe care Isus îl dă acestei generații era considerat, așadar, o blasfemie. Iată motivul pentru care Isus spune: ”este o generație perfidă”. Ei n-au înțeles că Legea pe care o păstrau era o pedagogie către Isus Cristos. Și dacă Legea nu mai conduce la Isus Cristos, nu ne apropie de Isus Cristos, atunci înseamnă că Legea a murit.
• ”Acest fapt trebuie să ne dea de gândit: sunt eu atașat de lucrurile mele, de ideile mele, sunt eu închis? Sau sunt deschis la Dumnezeul surprizelor? Sunt o persoană care stă pe loc sau una care merge înainte? Cred eu în Isus Cristos, în ceea ce a făcut – a murit și a înviat – și, la sfârșitul istoriei, cred că drumul merge înainte spre maturitate, spre arătarea slavei Domnului? Sunt capabil să înțeleg semnele timpurilor și să fie credincios la glasul Domnului care se arată prin intermediul lor? Să ne punem aceste întrebări și să-i cerem Domnului o inimă care să iubească Legea, pentru că Legea este a lui Dumnezeu, dar care să iubească și surprizele lui Dumnezeu, o inimă care să știe că această Lege nu este un scop în sine”.

(rv – A. Gisotti – A. Dancă)