Sinodul 2014. A șasea congregație generală: ”Situațiile pastorale dificile”

RV 09 oct 2014. Continuă în Vatican lucrările celei de a treia adunări extraordinare a Sinodului Episcopilor pe tema ”Provocările pastorale cu privire la familie în contextul evanghelizării”. Miercuri, 8 octombrie, adunarea sinodală s-a reunit pentru a cincea și a șasea congregație generală, la care au luat parte Papa Francisc, 180 de Părinți Sinodali, auditorii, experții, familiile invitate și delegații celorlalte confesiuni creștine.

Urmând succesiunea temelor din ”Instrumentum laboris”, congregația generală de miercuri după amiază a abordat capitolul al III-lea din a II-a parte a documentului de lucru, mai precis ”Situațiile pastorale dificile”, cu referință la situațiile familiale și uniunile între persoane de același sex.

În numeroase intervenții s-a subliniat în primul rând că Biserica nu este o vamă, ci o casă părintească și prin urmare trebuie să ofere însoțire răbdătoare la toți oamenii, chiar și celor care se află în situații pastorale dificile. Adevărata Biserică catolică cuprinde familii sănătoase și familii în criză și de aceea efortul zilnic de sfințire nu trebuie să arate indiferență față de slăbiciune pentru că răbdarea presupune ajutorul activ acordat celui mai slab.

Cât privește procesele de declarare a nulității matrimoniale, s-a observat din partea multor vorbitori exigența de a reduce procedurile și de a integra mai mulți laici pregătiți în Tribunalele ecleziastice, dar s-a evidențiat și pericolul superficialității și necesitatea de a salvgarda respectul adevărului și drepturile părților. Aceasta, s-a spus în Aula Nouă a Sinodului, pentru că procesul canonic nu este contrar carității pastorale și pastorația judiciară trebuie să evite ideile de învinovățire, încurajând un tratament senin pentru toate cazurile. Tot în legătură cu nulitatea matrimonială, reflecțiile prezentate la adunarea sinodală au abordat și ipoteza de a recurge pe cale administrativă, care nu este substitutivă și complementară căii judiciare. S-a propus să revină episcopului îndatorirea de a decide care solicitări de verificare a nulității să urmeze calea administrativă.

Părinții Sinodali au afirmat că este nevoie de o atitudine de respect față de divorțații recăsătoriți civil, pentru că deseori trec prin situații grele sau de injustiții sociale, suferă în tăcere și caută de cele mai multe ori, prin intermediul unui parcurs gradual, să ajungă la o participare mai amplă la viața Bisericii. Pastorația va trebui să fie, așadar, nu represivă, ci impregnată de milostivire.

Câteva intervenții s-au referit la poligamie, subliniind pe de o parte că este vorba de o realitate pe cale de diminuare, pentru că înainte aceasta era încurajată de contextul rural, în timp ce în ultimele decenii se extinde procesul de urbanizare; pe de altă parte, s-a amintit că există poligami convertiți la credința catolică și care doresc să primească sacramentele inițierii creștine, și s-a pus întrebarea dacă există măsuri pastorale specifice pentru a veni în întâmpinarea acestor situații cu ajutorul unui efort de discernământ.

S-a revenit, de asemenea, la necesitatea unei pregătiri mai bune la căsătorie, mai ales în rândul tinerilor, care trebuie să cunoască frumusețea uniunii sacramentale, împreună cu o adecvată educație afectivă, care să nu fie bazată pe simple îndemnuri moraliste și care ajunge să genereze un fel de analfabetism religios și uman. Parcursul pregătirii la căsătorie trebuie să fie întocmit în așa fel încât să ducă la o adevărată creștere a persoanei umane.

În ora alocată dezbaterii libere, de la 18.00 la 19.00, intervențiile au prezentat experiențe și modele concrete pentru pastorația celor divorțați și recăsătoriți civil care se folosesc de contribuția ”grupurilor de ascultare”. Este important să se evite emiterea cu ușurință a unor judecăți morale și să nu se vorbească de o ”stare permanentă de păcat” decât după ce s-a constatat validitatea canonică a căsătoriei precedente. Responsabililor pastorali se recomandă, mai degrabă, să ajute la înțelegerea faptului că neadmiterea la Sacramentul Euharistiei nu elimină în totalitate posibilitatea de a primi harul lui Cristos și că neadmiterea se datorează mai degrabă situației obiective de permanență a unei precedente legături sacramentale indisolubile. În această optică s-a evidențiat de mai multe ori importanța Împărtășaniei spirituale. În orice caz, s-a remarcat că chiar și aceste propuneri arată anumite limite și că nu există soluții ușoare în această privință.

Importanța ascultării celuilalt și a grupurilor de ascultare a revenit și în intervențiile referitoare la asistența pastorală acordată persoanelor care se declară homosexuale.

Alte intervenții, printre care și cea prezentată de IPS Ioan Robu, președintele Conferinței Episcopilor din România, s-au referit la chestiunea catolicilor care își schimbă confesiunea creștină și invers, cu toate consecințele dificile care provin din aceasta pentru căsătoriile inter-confesionale și evaluarea validității acestora, ținând cont de posibilitatea de divorț prevăzută de Bisericile ortodoxe.

În fine, alți Părinți Sinodali, amintind de Adunarea Sinodului Episcopilor din 1980 dedicat ”Familiei creștine”, au observat o foarte mare evoluție care a avut loc de atunci încoace în cultura juridică internațională. În acest sens, instituțiile culturale bisericești, de exemplu, universitățile catolice, sunt chemate să se confrunte cu această situație pentru a păstra un rol activ în actualele dezbateri din Biserică și societate.

(rv – A. Dancă)