Sinodul 2014. ”Adunarea sinodală pune în discuție nu doctrina ci practica Bisericii în pastorația familiei”: card. Péter Erdö înainte de dezbaterile plenare

RV 07 oct 2014. A treia adunare extraordinară a Sinodului Episcopilor, pe tema ”Provocările pastorale cu privire la familie în contextul evanghelizării”, a continuat marți seria așa numitelor ”congregații generale”, sesiuni plenare de lucrări, în care participanții abordează temele stabilite în ”Instrumentum laboris”, documentul de bază al actualei adunări sinodale. După primele două ”congregații generale” de luni, Părinții Sinodali au continuat marți dezbaterile generale cu alte două sesiuni plenare.

Prima ”congregație generală” de marți, cu participarea Papei Francisc, a început cu rugăciunea Orei a Treia și meditația prezentată de cardinalul Chibly Langlois, președintele Conferinței Episcopale Haitiene. Pe agenda dezbaterilor de marți se află capitolele 3 și 4 din prima parte a documentului ”Instrumentum laboris”, referitoare la ”Evanghelia familiei și legea naturală”, respectiv, ”Familia și vocația persoanei umane în Cristos”. Marți după amiază, a patra congregație generală, dezbaterile au la bază partea a doua din ”Instrumentum laboris”, mai precis, primul capitol, intitulat ”Pastorația familiei: diferite propune actuale”. Ca de obicei, ultima ”congregație generală” a zilei se încheie cu intervențiile libere ale participanților. Vineri, 10 octombrie, au loc a noua și a zecea ”congregație generală”, în care Părinții Sinodali ascultă intervențiile prezentate de auditori și delegații celorlalte confesiuni creștine. În aceeași zi, prima sesiune de lucrări în cadrul așa numitelor ”cercuri mici”, care vor proceda la alegerea respectivilor moderatori și relatori. Luni, 13 octombrie, ”Relatarea de după dezbateri” («Relatio post disceptationem») marchează aprofundarea chestiunilor majore în cadrul ”cercurilor mici”, formate după criterii lingvistice și arii tematice.

În această emisiune revenim la ”Relatarea de dinaintea dezbaterilor” («Relatio ante disceptationem») prezentată luni, 6 octombrie, la prima congregație generală a adunării sinodale de cardinalul Péter Erdö, relatorul general al actualei adunări sinodale, după discursul Papei Francisc.


”Familia nu este un model care a ieșit din circulație”, a spus cardinalul maghiar, și Biserica își îndreaptă spre familie o privire de speranță și milostivire. Această adunare sinodală, a mai spus prelatul catolic, nu pune în discuție indisolubilitatea căsătoriei sau alte adevăruri ale credinței catolice, ci mai degrabă chestiuni practice și pastorale prin care Biserica dorește să vină în întâmpinarea celor care trec prin situații familiale dificile.

Card. Erdö: • ”Isus Cristos este primul nostru Învățător și singurul nostru Domn. Numai în El găsim «cuvintele vieții veșnice» (cf Ioan 6,68). Acesta adevăr e valabil și în ce privește vocația umană și familia. Mesajul lui Cristos nu este comod, ci exigent: cere convertirea inimilor noastre. Și cu toate acestea, acest mesaj este un adevăr care ne face liberi”.

A privi la familie cu speranță și milostivire, vestind valoarea și frumusețea acesteia în lumea de astăzi, din convingerea că în ciuda greutăților de ordin cultural, economic și social, familia ”nu este un model care a ieșit din circulație”. Cardinalul Erdö merge direct la centrul problemei în ”Relatarea de dinaintea dezbaterilor”: trăim într-o lume bazată numai pe emoții, în care viața nu mai este considerată un ”proiect, ci o înșiruire de momente” iar ”un angajament stabil trezește teamă” pentru omul care a devenit tot mai slab din cauza individualismului. Dar chiar în fața acestor semne ale timpului nostru ”Evanghelia familiei” se prezintă ca un remediu, ”un adevăr medicinal” care trebuie oferit cu îndrăzneală celor care întâmpină dificultăți în a recunoaște și trăi propunerea creștină a familiei.

Cardinalul a respins tendințele marcate de catastrofism și abdicare din interiorul Bisericii căci aceasta nu a încetat să dispună de un ”vast patrimoniu de credință împărtășită”. De exemplu, forme ideologice, precum teoria gender sau echivalarea uniunilor între persoane de același sex și căsătoria dintre un bărbat și o femeie, nu se bucură de consens în rândul marii majorități a credincioșilor catolici. Tot la fel, căsătoria și familia sunt înțelese în mod amplu ca un adevărat ”patrimoniu” al umanității care trebuie păstrat, susținut și apărat. În rândul credincioșilor, a recunoscut relatorul general al adunării sinodale, doctrina Bisericii este deseori prea puțin cunoscută sau practicată, dar aceasta nu înseamnă că este pusă în discuție:

Card. Erdö: • ”Acest fapt este valabil în mod particular în ce privește indisolubilitatea căsătoriei și valoarea ei sacramentală între creștinii botezați. Nu este pusă în discuție doctrina indisolubilității căsătoriei ca atare, dimpotrivă, aceasta este necontestată și, în cea mai mare parte, respectată și în practica pastorală a Bisericii față de persoanele care au dat faliment în căsătoria lor și caută un nou început. Așadar, nu chestiunile doctrinale, ci chestiunile practice – inseparabile, pe de altă parte, de adevărurile de credință – sunt dezbătute la acest Sinod, de natură predominant pastorală”.


De aici, necesitatea unei formări mai bune, mai ales pentru logodnici, ca să devină pe deplin conștienți fie de demnitatea sacramentală a căsătoriei, bazată pe ”unicitate, fidelitate și fecunditate”, fie de faptul că este o ”instituție a societății”. Deși amenințată de ”factori de disgregare” - precum divorțul, avortul, forme de violență, sărăcie, abuzuri, coșmarul precarității sau dezechilibrul provocat de migrații - familia, a spus card. Erdö, rămâne în orice situație o adevărată ”școală de umanitate”.


Card. Erdö: • "Familia este aproape ultima realitate primitoare într-o lume determinată în cea mai mare măsură de finanțe și tehnologie. O nouă cultură a familiei poate fi punctul de plecare pentru o reînnoită civilizație umană."


De aceea, a continuat cardinalul Erdö, Biserica susține familia în nod concret, chiar dacă un astfel de ajutor "nu poate face abstracție de o angajare concretă a Statelor" în vederea tutelării și promovării binelui comun, prin intermediul unor politici adecvate.
Referindu-se la cei care trăiesc situații matrimoniale dificile, înaltul prelat a subliniat că Biserica este "o casă paternă": față de ei fiind necesară o "reînnoită și adecvată pastorație familială", mai ales pentru a-i face să se simtă iubiți de Dumnezeu și de comunitatea eclezială, într-o optică a milostivirii care să nu elimine însă "adevărul și dreptatea".



Card. Erdö: • "Așadar, milostivirea nu înlătură nici obligațiile care i-au naștere din exigența legăturii matrimoniale. Aceasta continuă să existe chiar și atunci când iubirea umană a slăbit sau a încetat. Dar nu înseamnă că este posibilă o a doua căsătorie recunoscută de Biserică în cazul în care înainte de divorț a existat o căsătoriei sacramentală (consumată), iar primul soț [soție] este încă în viață."

De asemenea, în contextul diversității de situații: divorțuri, căsătorii civile, conviețuiri înafara căsătoriei, Cardinalul Erdö a evidențiat necesitatea "unei clare linii de orientare", astfel încât păstorii comunităților locale să poată ajuta în mod concret perechile de soți aflate în dificultate, "evitând improvizațiile unei pastorații 'pe cont propriu'". Referitor la divorțații recăsătoriți civil, cardinalul a subliniat că "ar fi greșită concentrarea doar asupra chestiunii primirii sacramentelor", în schimb fiind necesar să se privească la un context mai amplu, de pregătire la căsătorie și de sprijinire – nu din punct de vedere birocratic ci pastoral – a soților, pentru a-i ajuta să înțeleagă motivele falimentului primei căsătorii și să individualizeze eventuale elemente de nulitate.

Card. Erdö: • "Este necesar să se țină cont de diferența dintre cel care este vinovat de ruptura unei căsătorii și cel care a fost abandonat. Pastorația Bisericii ar trebui să se îngrijească de ei în mod deosebit. Divorțații recăsătoriți civil aparțin Bisericii. Au nevoie și au dreptul să fie însoțiți de păstorii lor."



"Și mai mult, dat fiind că în zilele noastre există pe de o parte o scăzută conștientizare privind căsătoria și, pe de altă parte, este răspândită mentalitate privind divorțul, "nu este o hazardare" să se considere ca nefiind valide diferitele căsătorii celebrate în Biserică. De aici, apare și sugestia – conținută în Expunere – de a revedea obligația de dublă sentință conformă pentru nulitatea legământului matrimonial, cu condiția să se evite "mecanicitatea, impresia de acordare a divorțului" sau "soluții injuste și scandaloase".


În acest domeniu, a spus cardinalul, apare ca fiind necesar și un studiu asupra practicii unor Biserici Ortodoxe care prevăd posibilitatea unei a doua și a treia căsătorii, cu caracter penitențial.
În ultima parte, documentul cardinalului Erdö se oprește asupra Evangheliei vieții: existența trebuie considerată din momentul conceperii și până la moartea naturală, a subliniat Raportorul Adunării, iar deschiderea față de viață este "parte esențială, exigență intrinsecă" a iubirii conjugale în vreme ce în zilele noastre, mai ales în Occident, cine alege să nu aibă copii sau cine vrea să-i aibă cu orice preț se aplatizează prin auto-determinare.

Card. Erdö: • ”Primirea vieții, asumarea răspunderii în ce privește generarea vieții și grija pe care aceasta o cere, sunt posibile numai dacă familia nu se înțelege pe sine ca fragment izolat, dar se simte integrată într-un țesut de relații. (…) Devine tot mai important ca familia, familiile, să nu fie lăsate singure, ci să fie însoțite și sprijinite pe drumul vieții. (…) În spatele tragediilor familiale se află de foarte multe ori o solitudine disperată, un strigăt de suferință pe care nimeni n-a știut să-l audă”.

Este important, deci, să fie redescoperit ”simțul unei solidarități răspândite și concrete”, să fie depășită acea ”privatizare a afecțiunii” care golește de sens familia și o lasă în seama preferințelor individuale; e necesar să se creeze, la nivel instituțional, condiții care să faciliteze primirea unui copil și asistența unui bătrân drept ”bunuri sociale de tutelat și susținut”. La rândul ei, Biserica trebuie să acorde o atenție particulară educației la afectivitate și sexualitate, explicând valoarea acestora și ajutându-i pe tineri să evite orice formă de ”banalizare și superficialitate”.

Card. Erdö: • ”Dacă privim la originile creștinismului, vedem că acesta – în pofida oricărui refuz și a diversității culturale – a reușit să fie acceptat și primit datorită profunzimii și forței interioare a mesajului său. A reușit, într-adevăr, să ilumineze demnitatea persoanei cu ajutorul Revelației, inclusiv în ce privește afectivitatea, sexualitatea și familia. Provocarea pe care Sinodul trebuie să o accepte este tocmai aceea de a reuși să propună din nou lumii de astăzi, care din anumite puncte de vedere se aseamănă atât de mult cu cea din primele timpuri ale Bisericii, fascinația mesajului creștin despre căsătorie și familie, subliniind bucuria pe care o dau acestea, dar în același timp să dea răspunsuri adevărate și impregnate de caritate (cf Efeseni 4,15) la numeroasele probleme care mai ales astăzi afectează existența familiei; evidențiind că adevărata libertate morală nu constă în a face ceea ce unul simte pe moment, nu trăiește numai din emoții, dar se împlinește numai în dobândirea adevăratului bine. Concret, se cere de la noi mai întâi de toate să stăm alături de frații și surorile noastre cu spiritul Bunului Samaritean (cf Luca 10, 25-37): să fim atenți la viața lor, să fim aproape mai ales de cei care au fost «răniți» de viață și așteaptă un cuvânt de speranță, pe care noi știm că numai Cristos poate să ni-l spună (cf Ioan 6,86). Lumea are nevoie de Cristos. Lumea are nevoie și de noi, pentru că aparținem lui Cristos”.

(rv – A. Dancă – A. Mărtinaș)