Contemplarea chipului lui Cristos cu ochii Maicii Sale, Regina Rozariului
(RV – 7 octombrie 2014) Pe 7 octombrie
se celebrează comemorarea liturgică în cinstea Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului.
Acest titlu dat Preacuratei evocă o formă a evlaviei mariane: Rozariul, care constă
în a o lăuda și invoca pe Maria, adresându-i neîncetat salutarea îngerească; ea cuprinde
de asemenea și parcurgerea Evangheliei în tovărășia Maicii Domnului, pentru a învăța
de la Ea să-l contemplăm pe Cristos și să fim docili Duhului său. În această zi Biserica
nu se oprește la un aspect particular al vieții Maicii Domnului, ci ne îndeamnă să
descoperim mișcarea care dă unitate acestei vieți și să intrăm în această mișcare
pentru a-l urma pe Cristos cu aceiași fidelitate ca și mama Sa.
Comemorarea
liturgică din 7 octombrie a fost instituită de Sfântul Papa Pius al V-lea pentru
a aminti victoria obținută în 1571 la Lepanto asupra flotei turcești. Era în ziua
de 7 octombrie, dată care, în acel an, coincidea cu duminica. La început se numea
"Sfânta Maria a Biruinței" și se sărbătoarea numai la Roma și în împrejurimi, în prima
duminică din octombrie.
În 1716, sărbătoarea a fost extinsă la întreaga Biserică,
iar Sfântul Pius al X-lea, în 1913, a stabilit ca zi definitivă a comemorării ziua
de 7 octombrie, cu titlul de "Sărbătoarea Preasfântului Rozariu".
Calendarul
nou, din 1960, a reținut numele de "Sfânta Maria a Rozariului" sau "Sfânta Fecioară
Maria, Regina Rozariului", această comemorare cuprinzând într-un anumit fel toate
sărbătorile închinate Mântuitorului și Preacuratei, deoarece prin rugăciunea Rozariului
participăm zilnic la misterele de bucurie, de durere și de slavă ale Domnului nostru
Isus Cristos, Fiul Fecioarei Maria.
Și în acest an, la Sanctuarul Sfintei
Fecioare Maria de la Pompei, din regiunea italiană Campania, pe 7 octombrie are loc
celebrarea unei Sfinte Liturghii solemne, prezidată de arhiepiscopul prelat de Pompei,
Tommaso Caputo, celebrare ce evocă întâmplarea minunată trăită de Fericitul Bartolo
Longo, în timp ce traversa câmpia de la Pompei, unde venise ca administrator. El a
auzit o voce care îi spunea: “Recită Rozariul şi vei fi mântuit. Oricine va recita
Rozariul nu se va pierde”. Acest fapt nu numai i-a schimbat viaţa, dar a făcut să
se înalţe Sanctuarul din Pompei, instituţiile de caritate din jurul sanctuarului şi
apoi s-a ridicat şi oraşul din jurul lăcaşului de închinare şi a devoţiunii speciale
către Maica Domnului. Aici, la Pompei, au început să se verifice minunile, şi putem
spune, că a fost binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lucrării minunate a acestui om.
Rugăciunea “Suplica”, care se înalță către Maica Domnului la Pompei a fost compusă
în septembrie 1883 când Bartolo Longo a aflat despre conţinutul enciclicei „Supremi
Apostolatus Officio”a lui Leon al XIII-lea în care episcopul Romei vorbea despre însemnătatea
Sfântului Rozariu.
Despre rugăciunea de implorare către Maica Domnului,
mons. Tommaso Caputo a oferit mai multe detalii într-un interviu la
Radio Vatican:
Mons. Caputo: "Suplica de la Pompei
devine asemenea unui lanț de rugăciune, fiind recitată în același timp în multe țări
ale lumii, inclusiv din alte continente, încât devine un lanț de solidaritate prin
invocarea, de către milioane de credincioși a Maicii Domnului de la Pompei, rugând-o
să mijlocească pentru pace, Biserică, familie, pentru creșterea împreună în credință,
sub privirea Sa și având-o pe Ea ca model pentru viața noastră creștină."
Întrebat
în ce mod ar trebui să privească credincioșii la Maica Domnului și cum ar trebui să-i
adreseze rugăciunea de implorare, arhiepiscopul prelat de Pompei a spus:
Mons. Caputo:"Maica Domnului trebuie să devină regina
sufletului nostru. Dacă o luăm ca model de viață creștină și ajungem la o înaltă formă
de devoțiune mariană care să ne conducă la o creștere în ale credinței, Preacurata
ne conduce la Isus, țărmul și mântuirea noastră. Despre rugăciunea Rozariului, Ioan
Paul al II-lea ne-a învățat că este contemplarea chipului lui Cristos cu ochii Maicii
Sale."
În contextul celei de-a Treia Adunări Extraordinare
a Sinodului Episcopilor, mons. Tommaso Caputo a scris un Mesaj către familii și către
Sinodul dedicat acestora. Întrebat care este esența acestui document,
arhiepiscopul prelat de Pompei a spus:
Mons. Caputo: "Este
un îndemn adresat soților de a descoperi frumusețea și sacralitatea vocației la o
viață de familie creștină, așa cum a voit-o Dumnezeu: ca pe o mică Biserică, inimă
pulsantă a societății, datorită iubirii reciproce continue și mereu reînnoită. (…)
Sanctuarul de la Pompei este o casă a Maicii Domnului, templu al familiei și, am putea
spune, icoană atemporală a Casei din Nazaret: origine, model, culme a familiei creștine.
O atât de importantă inițiativă, dedicată exclusiv familiei are un ecou deosebit.
Întreaga Biserică din Pompei privește la adunarea episcopilor cu certitudinea că de
acolo vor sosi noi indicații pentru a ajuta familiile în parcursul lor dificil, Biserica
din Pompei îndeplinindu-și între timp îndatorirea dintotdeauna de a călăuzi și susține
familiile, mai ales pe acelea aflate în dificultate".