Să ne ferim de vanitate, ne îndepărtează de adevăr și ne face să trăim ca într-o bulă de săpun: Papa Francisc, la Sf. Liturghie

RV 25 sep 2014. Să ne ferim de vanitate, ne îndepărtează de adevăr și ne face să trăim ca într-o bulă de săpun: a spus Papa Francisc, la predica Sf. Liturghii celebrată joi dimineață în capela reședinței sale din Casa Sf. Marta. Pornind de la prima lectură biblică proclamată joi în ritul roman sau latin, luată din Cartea lui Qohelet (1, 2-11), Sfântul Părinte a spus că un creștin, chiar și când face binele, trebuie să respingă ispita de a apărea, de a se face văzut.

”Dacă nu ai nimic consistent, vei trece ca toate celelalte lucruri”, a remarcat Pontiful care a subliniat pericolul vanității, al deșertăciunii. Această ispită se apropie și de creștini, de oamenii care au credință. Isus își îndreaptă de multe ori reproșul său către cei care se laudă pe sine. Cărturarilor din vremea lui, Isus le spunea să nu se roage prin piețe, cu haine luxoase, asemenea unor principi. Dimpotrivă, când te rogi, roagă-te în așa fel încât să nu fii văzut de oameni, ci pe ascuns, mergi în camera ta. Aceeași atitudine, a observat Papa Francisc, Isus o cere și când e vorba de ajutorul oferit celor săraci: ”Să nu trâmbițezi înaintea ta, fă-o cu discreție! Tatăl din ceruri vede și aceasta este îndeajuns”.
• ”Unul plin de vanitate spune: «Eu dau acest cec pentru lucrările Bisericii» și arată cecul. Apoi, pe de altă parte, înșală Biserica. Aceasta face unul vanitos: trăiește ca să fie văzut. «Când postești – spune Domnul acestor oameni – să nu te prezinți cu o față tristă astfel încât toți să-și dea seama că tu postești». Nu, postește cu bucurie, fă pocăință cu bucurie, în așa fel încât nimeni să nu-și dea seama. Dar vanitatea te face să trăiești ca să apari, să trăiești ca să te vadă ceilalți”.

”Creștinii care trăiesc în acest fel, ca să apară, din vanitate – a reluat Sfântul Părinte – sunt asemenea unor păuni, se împăunează”. ”Sunt unii care spun: «Eu sunt creștin, sunt rudă cu cutare preot, cu cutare călugăriță sau episcop, familia mea este o familie creștină». Se laudă. Dar – s-a întrebat Pontiful – cum trăiești relația ta cu Dumnezeu? Cum te rogi? Cum merge viața ta în privința faptelor de milostenie? Mergi să faci o vizită celor bolnavi? Realitatea!”. De aceea Isus „ne spune că trebuie să construim casa noastră, adică viața noastră creștină, pe stâncă, pe adevăr”. În schimb, a reluat Papa, ”cei vanitoși își construiesc casa pe nisip iar casa aceea cade, se prăbușește pentru că nu are capacitatea de a se împotrivi la ispite”.
• ”Câți creștini trăiesc pentru a apărea! Viața lor pare o bulă de săpun. E frumoasă, bula de săpun. Are toate culorile. Dar durează o secundă. Și apoi? Și când vedem unele monumente funerare, ne gândim că este multă vanitate în ele pentru că adevărul înseamnă întoarcerea omului în pământul gol, cum spunea Slujitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea. Ne așteaptă pământul gol, acesta este adevărul nostru de pe urmă. Între timp, mă laud sau fac ceva? Fac binele? Îl caut pe Dumnezeu? Mă rog? Realități consistente. Vanitatea este mincinoasă, are fantezie, se înșală pe sine, îl înșală pe cel vanitos, pentru că se preface că este, și în cele din urmă unul chiar crede că este ceea ce pare. Sărmanul!”.

Aceasta s-a întâmplat lui Irod Tetrarhul care, după cum se citește în Evanghelia zilei (Luca 9,7-9), se întreba cu insistență cu privire la identitatea lui Isus. ”Vanitatea – a spus Papa la predică – seamănă o neliniște rea, răpește pacea. Este ca acele persoane care se machiază prea mult și apoi se tem că le prinde ploaia și tot machiajul cade”. ”Vanitatea nu ne lasă în pace, numai adevărul ne aduce pacea”.

Sfântul Părinte a subliniat că singura stâncă pe care putem construi viața noastră este Isus. ”Să ne gândim la propunerea diavolului care l-a ispitit pe Isus cu vanitatea spunându-i: «Vino cu mine, să ne urcăm pe templu, să facem spectacol: tu te arunci și toți vor crede în tine». Diavolul îi prezentase lui Isus ”vanitatea într-un vas”. Vanitatea este ”o maladie spirituală foarte gravă”:
• ”Sfinții Părinți din pustiul Egiptului spuneau că vanitatea este o ispită împotriva căreia trebuie să luptăm toată viața pentru că se întoarce mereu ca să ne ia adevărul. Și pentru a înțelege această realitate spuneau: este ca o ceapă, pe care o iei în mâini și începi să o desfaci: desfaci vanitatea astăzi, o desfaci mâine și toată viața, dacă vrei să o învingi. Și la sfârșit ești mulțumit: ai îndepărtat vanitatea, a desfăcut ceapa. Dar îți rămâne mirosul pe mâini. Să cerem Domnului harul de a nu fi vanitoși, de a fi adevărați, cu adevărul realității și al Evangheliei”.


(rv –A. Gisotti –A. Dancă)