”Căsătoria creștină nu este o telenovelă, are garanția iubirii lui Cristos": Papa Francisc, la căsătoria a 20 de perechi de miri

RV 14 sep 2014. Audio: Viața familiei creștine se aseamănă cu poporul lui Israel care mergea în pustiu sub călăuzirea lui Moise, un drum uneori istovitor, alteori conflictual: a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie din sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, prezidată duminică în bazilica San Pietro, în cadrul căreia a oficiat sacramentul căsătoriei a 20 de perechi de miri. Noile familii erau dispuse în jurul altarului central din bazilica Sfântul Petru: cei mai tineri dintre miri au mai puțin de 30 de ani, iar cei mai maturi, în jur de 50 de ani și cu diferite experiențe de viață.

Bucuria, dar și lacrimile de emoție, erau ușor de văzut pe fața mirilor și a mireselor care duminică au fost uniți în căsătorie de Papa Francisc. La întrebările rituale puse de Sfântul Părinte, fiecare a răspuns ”da” în mod clar și decis, dar dincolo de evantaiul de sentimente, rămâne realismul care transpare din celebrarea sacramentală și omilia Sfintei Liturghii.

Viața de căsătorie nu este un film, o telenovelă de ficțiune, a subliniat Pontiful la încheierea predicii care a avut la bază lectura biblică din cartea Numerilor, proclamată în ritul roman sau latin la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci (Num 21,4-9).

Vorbind de experiența poporului lui Israel în pustiu, experiență în care se oglindește viața Bisericii în mers prin pustiul lumii de astăzi, Pontiful a remarcat că poporul lui Dumnezeu este alcătuit în cea mai mare parte din familii creștine:
• ”Este incalculabilă forța, încărcătura de umanitate cuprinsă într-o familie: ajutorul reciproc, însoțirea educativă, relațiile care cresc odată cu persoanele, împărtășirea bucuriilor și a greutăților… Familiile sunt primul spațiu în care noi ne formăm ca persoană și în același timp sunt «cărămizile» pentru construcția societății”.

Dar drumul poporului lui Israel în pustiu este obositor: lipsește apa, căldura este insuportabilă și revine deseori ispita de a se întoarce înapoi:
• ”Acestea ne fac să ne gândim la perechile de soți care «nu suportă călătoria» vieții conjugale și familiale. Efortul înaintării pe cale devine oboseală interioară; pierd gustul căsătoriei, nu mai scot apă din izvorul sacramentului. Viața zilnică devine greoaie, de multe ori «respingătoare»”.

Dar apoi poporul ales cere iertare și îl imploră pe Moise să-i ceară Domnului să îndepărteze șerpii veninoși care-i mușcau pe oameni. Domnul le oferă un remediu: un șarpe de bronz, înălțat pe un stâlp. Oricine își îndreaptă privirea spre el, este vindecat.
• ”Ce înseamnă acest simbol? Dumnezeu nu elimină șerpii, dar oferă un «antidot»: prin intermediul acelui șarpe de bronz, pe care l-a făcut Moise, Dumnezeu transmite puterea sa de vindecare, care este milostivirea sa, mai puternică decât veninul ispititorului. După cum am ascultat în Evanghelie, Isus s-a identificat cu acest simbol. (…) Cine își pune încrederea în Isus cel răstignit primește milostivirea lui Dumnezeu care vindecă de veninul mortal al păcatului”.

Remediul pe care Dumnezeu îl oferă poporului este însuși Fiul său care moare pe cruce. Aceasta – spune Papa Francisc – este valabil în mod special pentru soții creștini care ”nu suportă drumul” și sunt mușcați de ispitele descurajării, a infidelității, a întoarcerii înapoi și a abandonării, dar își pun încrederea în El și sunt vindecați prin iubirea milostivă care izvorăște din Crucea sa, prin puterea harului care regenerează și îi repune pe soți pe calea vieții conjugale și familiale.
• ”Iubirea lui Isus, care a binecuvântat și consacrate unirea soților, este în stare să păstreze iubirea lor și să o reînnoiască atunci când omenește se pierde, se rupe și se epuizează. Iubirea lui Cristos poate să redea soților bucuria de a merge împreună. Căci aceasta este căsătoria: drumul făcut împreună de un bărbat și o femeie, în care omul are îndatorirea de a o ajuta pe soție să fie mai femeie, iar femeia are îndatorirea de a-l ajuta pe soț să fie mai om”.

Desigur, a recunoscut Pontiful, drumul pe care soții creștini sunt chemați să-l parcurgă împreună nu este lustruit și lipsit de conflicte.
• ”E normal ca soții să se certe, e normal. Dintotdeauna a fost așa. Dar vă sfătuiesc: să nu încheiați ziua niciodată fără să vă împăcați. Niciodată! E suficient un gest mărunt. În acest fel, veți continua să mergeți mai departe! (…) Vă doresc tuturor să aveți un drum frumos, un drum fecund pe care iubirea să crească. Vă doresc să fiți fericiți. Vor fi și cruci, vor fi! Dar Domnul este întotdeauna prezent, acolo, ca să vă ajute să mergeți mai departe. Domnul să vă binecuvânteze!”.

(rv – A. Masotti – A. Dancă)