Prima ediție comentată a exhortației apostolice ”Evangelii Gaudium”
RV 09 sep 2014.Apare miercuri, 10 septembrie, în librăriile
din Italia prima ediție comentată a exhortației apostolice ”Evangelii Gaudium”
a Sfântului Părinte Papa Francisc. Publicația este semnată de iezuiții de la revista
”La Civiltà Cattolica” și mai mulți colaboratori iezuiți din Argentina care îl cunosc
de multă vreme pe confratele lor, Jorge Mario Bergoglio, astăzi Papa Francisc.
Radio
Vatican l-a contactat pe pr. Antonio Spadaro, directorul revistei iezuiților ”La Civiltà
Cattolica”: • ”În realitate, exhortația apostolică «Evangelii Gaudium»
poate fi citită liniștit fără un aparat critic sau lungi explicații. Este un limbaj
foarte simplu, imediat și direct: merge nemijlocit la țintă și atinge inima. Cu toate
acestea, noi, iezuiții de la revista «La Civiltà Cattolica» ne-am simțit chemați nu
să explicăm textul exhortației, care se înțelege de la sine, ci să-i însoțim pe cititorii
noștri în experiența lecturii. De aceea, am cerut ajutor și de la câțiva iezuiți argentinieni
care îl cunosc foarte bine pe Papa Francisc. Ei sunt în prezent profesori la Universitatea
«Salvador de San Miguel» din Buenos Aires. În acest fel, am încercat să arătăm rădăcinile
acestui document, să captăm provocările și perspectivele pe care le deschide. Prezentăm
acest document din puncte de vedere diferite: din punct de vedere social, pentru spiritualitatea
populară pe care o exprimă, din punctul de vedere al dialogului și al importanței
bucuriei, etc.”
Ce iese în evidență în urma acestui experiment, în care
iezuiții comentează și însoțesc lectura unui document scris de primul papă iezuit?
Continuă pr. Antonio Spadaro: • ”Aceasta mi se pare prima caracteristică
a publicației, care cred că reprezintă primul comentariu pe larg la exhortația apostolică.
Se înțelege că documentul are rădăcini solide la nivel teologic și că exprimă în mod
organic misiunea Bisericii în lumea contemporană. Dar în același timp, nu este un
document care se naște numai în urma unei reflecții. Rădăcina lui cea mai adâncă,
și aceasta se subliniază în comentarii, este experiența pastorală, și anume contactul
viu cu oamenii. Papa Francisc a fost mai presus de toate păstor de suflete ca arhiepiscop
de Buenos Aires. Se înțelege astfel că «Evangelii Gaudium» nu este rodul unui laborator
teologic ci al unei reflecții pe teren care pornește de la experiență. Elementul cel
mai semnificativ care iese în evidență este probabil gustul experienței care în același
timp dă consistență reflecției”.
Care sunt elementele din Evangelii
Gaudium care se observă mai mult în activitatea pastorală a Papei Francisc? •
”Cu siguranță este importanța periferiei, a frontierei și, mai ales, viziunea Bisericii
ca un spital de campanie, care este o imagine foarte puternică în care se reflectă
dimensiunea misionară, chipul unei Biserici în ieșire spre lume, după cum îi place
Papei să spună. Un alt element, de foarte mare importanță, se observă încă din titlu:
este bucuria. În această exhortație apostolică Papa Francisc ne îndeamnă să nu avem
ceea ce el numește ”psihologia de mormânt”, care apoi îi transformă pe creștini în
mumii de muzeu. Îndemnul său este să renunțăm la acea tristețe fără speranță, un pic
dulceagă, care pune stăpânire pe inimile noastre. Evanghelia așadar nu poate fi prezentată
ca o piatră de moară, ca pe o greutate”.
Ce v-a impresionat mai mult
când ați citit din nou această exhortație apostolică față de prima lectură,
ținând cont și de întâlnirile pe care le-ați avut între timp cu Sfântul Părinte? Încheie
pr. Spadaro: • ”Aș spune că este stilul documentului. Citind această exhortație
ai impresia că auzi vocea Papei. Așadar, impresia pe care o lasă a doua lectură nu
se referă la o aprofundare teologică. Desigur, comentariile noastre sunt de această
natură, dar citind din nou această exhortație ai impresia că Papa vorbește direct
cititorului, mie, cel care o citește”.