Iertarea celestiniană, îngăduinţă din comoara duhovnicească a Bisericii
(RV – 27 august 2014) În fiecare an, pe
28 şi 29 august, în oraşul L’Aquila, din regiunea italiană Abruzzo se reînnoieşte
ritul solemn al Iertării, cunoscut cu numele de Perdonanza Celestiniană,
reprezentând indulgenţa plenară perpetuă a Papei Celestin al V-lea
pe care acest Pontif a acordat-o credincioşilor în Cristos în seara de 29 august 1294,
când a fost încoronat Papă, în bazilica Santa Maria di Collemaggio ( construită tot
din voinţa sa, în 1288). Înainte de a urca pe scaunul pontifical, Papa Celestin
al V-lea, pe numele de mirean Pietro Angeleri, a dus timp de mulţi ani o viaţă eremitică,
trăind într-o grotă a muntelui Morrone, de lângă localitatea Sulmona, primind de aceea
supranumele de Pietro Morrone. Marele dar al indulgenţei plenare perpetue acordat
de Papa Celestin al V-lea cheamă în minte gândul la un alt mare dar, cel al Iertării
de la Assisi, obţinut pentru noi de Sfântul Francisc. Era într-una din zilele anului
1216 când Sărăcuţului, în timp ce se ruga în bisericuţa Sfânta Maria a Îngerilor,
chemată şi Porţiuncula din apropierea oraşului Assisi, i s-a arătat Isus şi Prea Sfânta
Fecioară, înconjuraţi de o mulţime de îngeri. Domnul i-a spus lui Francisc să ceară
orice har, şi-l va dobândi. Atunci Sfântul Francisc, fără a se gândi la sine ci la
noi toţi, sărmanii păcătoşi, i-a răspuns: “Doamne, fă ca toţi aceia, care spovediţi
şi împărtăşiţi vor vizita această biserică, să dobândească o indulgenţă deplină.”
Isus Cristos primind rugăciunea sfântului, l-a trimis la Papa pentru a-i cere să o
acorde. Papa Onoriu al III-lea rămâne mai întâi uimit apoi, înţelegând că era voinţa
lui Dumnezeu, a dispus ca în ziua de 2 august să se poată dobândi această indulgenţă,
dar numai la Assisi în acea bisericuţă. Mai apoi Papa Gregoriu XV-lea a învoit-o tuturor
bisericilor francescane din lume, iar Papa Piu X la toate bisericile parohiale din
lumea întreagă. Iertarea de la Assisi şi Iertarea Celestiniană sunt de aceea
două mari daruri inestimabile dobândite graţie a două figuri de sfinţi, a doi asceţi.
Reamintim că Celestin al V-lea, ales Papă în 1294 a abdicat în acelaşi an, preferând
să se retragă în singurătate şi rugăciune. Revenind la Iertarea Celestiniană,
vă informăm că celebrăriledin acest an, ajunse la cea de-a 720-a
ediţie, au început în oraşul L'Aquila pe 23 august, urmând să se încheie
pe 29 august. Reprezentantul Papei Francisc la celebrările din acest an este cardinalul
Ennio Antonelli, preşedinte emerit al Consiliului Pontifical pentru Familie. Iertarea
celestiniană se va putea obţine vizitând bazilica Santa Maria di Collemaggio,
de la Rugăciunea Vesperilor din 28 august până Vesperile din 29 august, îndeplinind
condiţiile necesare: spovada sacramentală, participarea la Sfânta
Liturghie, împărtăşirea cu Sfintele Taine şirugăciune după intenţiile
Sfântului Părinte. Vă oferim un scurt interviu cu preotul italian Carmelo
Pagano Le Rose, luat de colega noastră Monia Parente:
Părintele
Pagano Le Rose: În timpul lui Celestin al V-lea, le indulgenţe plenare
arau acordate celor care puteau îndeplini acte penitenţiale care nu erau la îndemâna
oricui, acordându-se în mod special celor care făceau marele pelerinaj în Ţara Sfântă,
călătorie în care deseori viaţa pelerinilor era pusă în pericol, un astfel de drum
dificil punând deseori în joc viaţa pelerinilor. Celestin al V-lea a voit ca oraşul
L'Aquila să beneficieze pe deplin de darul iertării în amintirea începutului ministerului
său pontifical. El a dorit ca un număr cât mai mare de credincioşi să poată beneficia
de milostivirea lui Dumnezeu, de darul reconcilierii, de posibilitatea reînnoirii
vieţii creştine.
Întrebat dacă indulgenţa celestiniană a avut, înafară de
clara semnificaţie spirituală, şi o semnificaţie socială în contextul epocii în care
a fost acordată, părintele Carmelo Pagano Le Rose, din comitetul de organizare al
celebrării iertării celestiniene a explicat: Părintele Pagano Le Rose:
Desigur, există şi elementul de atenţie privind oraşului L'Aquila care în timpul papei
Celestin avea nevoie de împăcare între diferitele componente ale ţesutului social
care o însufleţeau. În îndemnul la reconciliere cu Dumnezeu există şi apelul la reconciliere
sociale, la o atenţie deosebită faţă de cei din urmă, faţă de nevoiaşi, mai ales în
contrast cu clasele care deţineau puterea. Era necesară redobândirea unui climat de
seninătate şi de pace, pe care Celestin al V-lea voia să-l răspândească pe scară largă
în societatea epocii.
Prin prezentarea acestui material, am dorit să vă
reamintim semnificaţia indulgenţei ce reprezintă un mare dar făcut nouă, fiind iertarea
pedepselor vremelnice pentru păcatelor iertate, pedepse ce ar trebui să le
suferim aici pe pământ, sau în Purgator. Cuvântul indulgenţă înseamnă îngăduire.
Prin indulgenţă nu ni se iartă nici un păcat, dar numai pedeapsa vremelnică ce
trebuie să o îndurăm pentru păcatele iertate. Numai Papa dă indulgenţe, deşi şi
episcopii dau unele indulgenţe, dar foarte mici. Puterea de a da indulgenţe izvorăşte
din cuvintele lui Cristos: «Orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat şi în ceruri».
(Mat. 16. 19; 18, 18). Prin această puterea Papa aplică vredniciile lui Cristos, ale
Prea Sfintei Fecioare şi ale Sfinţilor. Toate aceste vrednicii formează comoara (tezaurul)
duhovnicească a Bisericii. Toţi credincioşii împreună cu sfinţii din cer sunt mădularele
unui acelaşi corp moral, al cărui cap este Cristos. Dar într-un corp ceea ce prisoseşte
unui membru, foloseşte altuia; de aceea Biserica ia din acea comoară a vredniciilor
lui Cristos şi a Sfinţilor, căci ei au avut merite cu prisosinţă, şi ni le dă spre
folosul nostru (sursa explicaţiei: situl ).