Romanii evocă minunea zăpezii de pe colina Esquilino: „… şi mai vârtos decât zăpada
mă voi albi”
(RV – 5 august 2014)Marţi, între orele
21 şi 24, la bazilica papală „Santa Maria Maggiore” din Roma se reevocă, potrivit
tradiţiei, minunea numită Sfânta Maria a Zăpezii, printr-o scenografie de lumini şi
imagini proiectate în spaţiul arhitectonic al pieţei bazilicii.
Din program nu lipsesc maşinile de zăpadă artificială cu ajutorul cărora
bazilica şi piaţa Santa Maria Maggiore se înveşmântează în alb, aşa cum s-a petrecut,
potrivit istorisirilor legendare, în noaptea dintre 4 şi 5 august a anului 358 d.C.
când Preacurata a apărut în vis unui patrician, pe nume Giovanni, şi soţiei sale care,
neavând copii, voiau să construiască pe propria cheltuială o biserică dedicată Maicii
Domnului. În vis, Maica Domnului le-a spus celor doi soţi că – printr-un miracol –
le va indica locul unde să fie edificat lăcaşul sfânt. Acelaşi vis l-a avut şi Papa
Liberiu care, mergând în dimineaţa următoare pe colina Esquilino, a găsit locul înzăpezit,
fiind chiar el cel care ar fi trasat perimetrul bisericii pe care urmau s-o construiască
cei doi soţi.
Chiar dacă documentele contrazic această istorisire, atribuind
edificarea bisericii din voinţa Papei Sixt al III-lea, între anii 432 şi 444, după
ce în 431 Conciliul din Efes a stabilit dogma maternităţii divine a Maicii Domnului,
memoria colectivă a voit să conserve peste secole imaginea mirabilă
a zăpezii într-o toridă zi de august, la Roma, oraş al „eternei
primăveri”, în care zăpada reprezintă un fenomen foarte rar chiar şi iarna.
Evocarea
la Roma, an de an, a minunii zăpezii indică nu doar o tradiţie împământenită,
susţinută de o trăire a devoţiunii populare care continuă să reziste în ciuda schimbării
mentalităţii, tot mai înclinată spre estomparea sentimentului sacrului, dar scoate
la iveală adânca nevoie a omului de primenire, ce ne face să ne bucuram atât de mult
la vederea fulgilor de zăpadă.
Cel mai potrivit mod de a încheia această
ştire este, cred, citarea a două versete din Psalmul 50: „Stropi-mă-vei
cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi”
(…) „Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru
cele dinlăuntru ale mele”.