Papa Francisc la Angelus: Isus ne învaţă să punem nevoile săracilor înaintea propriilor
exigenţe
(RV – 4 august 2014) Duminică,
3 august, la ora 12, Sfântul Părinte a recitat tradiţionala rugăciune mariană „Îngerul
Domnului”, de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic, rugându-se
împreună cu mulţimea adunată în Piaţa Sfântul Petru.
Pontiful a introdus rugăciunea
„Angelus” făcând o reflecţie inspirată din Evanghelia Duminicii a XVIII-a de peste
an.
Vă propunem în continuare textul integral al reflecţiei Papei Francisc
de la tradiţionala rugăciune „Îngerul Domnului”
Înainte de Angelus
Dragi
fraţi şi surori bună ziua!
În această duminică, Evanghelia ne prezintă minunea
înmulţirii pâinilor şi a peştilor (Mt 14,13-21). Isus o înfăptuieşte în ţinutul
aflat pe malul Lacului Galileei, într-un loc izolat, unde s-a retras cu discipolii
săi, după ce a aflat de moartea lui Ioan Botezătorul. Însă mulți i-au urmat, iar Isus,
văzându-i, a simţit compasiune faţă de ei şi a vindecat bolnavii până seara. Atunci
discipolii, îngrijoraţi din pricina orei târzii, i-au sugerat să spună mulţimii să
plece pentru a merge prin satele din apropiere să-şi cumpere de mâncare. Însă Isus
le-a răspuns liniştit: "Daţi-le voi să mănânce!" (Mt 14,16); şi spunând să i se aducă
cinci pâini şi doi peşti, a rostit binecuvântarea şi a început să frângă pâinile şi
să le dea ucenicilor pentru a le împărți mai apoi mulţimii. Toţi au mâncat şi s-au
săturat, ba chiar a mai şi rămas.
Din acest episod putem extrage trei mesaje.
Primul este compasiunea. În faţa mulţimii care vine după el, Isus nu spune:
'Aceşti oameni mă deranjează”. Nu, nu. Isus răspunde cu un sentiment de compasiune,
pentru că ştie că nu-l urmează din curiozitate, ci din necesitate. Dar, să fim atenţi:
compasiunea pe care o simte Isus nu înseamnă doar un sentiment de milă, ci este mai
mult decât atât! Înseamnă con-pătimire, adică pătrunderea în suferinţa altcuiva până
la punctul de a o lua asupra lui.
Aşa este Isus: suferă împreună cu noi,
suferă pentru noi. Iar semnul acestei compasiuni constă în numeroasele vindecări săvârşite
de El. Isus ne învaţă să punem necesităţile celor săraci înaintea propriilor nevoi.
Exigenţele noastre, chiar dacă sunt legitime, nu vor fi niciodată atât de urgente
precum cele ale săracilor care nu au din ce trăi. Noi vorbim deseori despre cei săraci,
Dar când vorbim despre ei, simţim că acel om, acea femeie, acei copii nu au cu ce
să trăiască? Că nu au ce să mănânce, cu ce să se îmbrace, că nu au bani pentru medicamente…
şi că copiii nu au posibilitatea să meargă la şcoală_ Iată de ce exigenţele noastre,
chiar dacă sunt legitime, nu vor fi niciodată atât de urgente precum ale celor săraci
care nu au din ce trăi.
Al doilea mesaj este împărţirea cu ceilalţi.
Primul este compasiunea, ceea ce simţea Isus, iar al doilea este împărţirea cu ceilalţi.
Este util să confruntăm reacţia discipolilor faţă de mulţimea obosită şi flămândă
cu cea a lui Isus. Discipolii cred că este mai bine ca oamenii să fie lăsaţi să plece,
pentru a merge să-şi facă rost de mâncare. În schimb, Isus spune: 'Daţi-le voi să
mănânce'.
Sunt două reflecții, care arată două moduri diferite de a gândi:
discipolii gândesc după etalonul lumii, potrivit căruia unuia trebuie să-i pese doar
de sine; raţionamentul lor s-ar putea traduce într-un 'descurcaţi-vă singuri' (referitor
la mulțime). Isus gândeşte potrivit logicii lui Dumnezeu, care este cea a împărţirii
unii cu ceilalţi. De câte ori nu ne întoarcem capul pentru a nu-i vede pe fraţii aflaţi
în suferinţă. Iar privitul în altă parte este un mod educat de a spune, cu mănuşi
albe, 'descurcaţi-vă singuri'.
Acest comportament nu este însă cel al lui
Isus: acesta este egoism. Dacă ar fi spus mulţimii să plece, multe persoane ar fi
rămas flămânde. În schimb, cele câteva pâini şi doi peşti, hrană împărţită unii cu
ceilalţi şi binecuvântată de Dumnezeu, a fost suficientă pentru toţi. Şi, atenţie.
Nu este un act de magie, este un “semn”: un semn care îndeamnă la a avea încredere
în Dumnezeu, Tată prevăzător, care face astfel încât să nu ne lipsească 'pâinea noastră
cea de toate zilele', dacă ştim să o împărţim unii cu ceilalţi.
Compasiune,
împărţire unii cu alţii. Cel de-al treilea mesaj este: “minunea pâinilor anunță Euharistia,
după cum se vede în gestul lui Isus care 'rosteşte binecuvântarea' (v. 19) înainte
de a frânge pâinile şi a le distribui la lume. Este acelaşi gest pe care Isus îl face
la “Cina cea de Taină”, când va institui memorialul perpetuu al Jertfei sale răscumpărătoare.
În Preasfânta Împărtăşanie, Isus nu dă o pâine, ci pâinea vieţii veşnice, se dă pe
Sine, oferindu-se Tatălui din iubire faţă de noi. Însă noi trebuie să mergem la Ospăţul
Euharistic cu sentimentele lui Isus: cu sentimentul compasiunii, cu dorinţa împărţirii
cu ceilalţi. Cine merge să se împărtăşească fără să aibă compasiune faţă de nevoiași
şi fără să vrea să împartă cu celălalt, nu este în acord cu Isus.
Compasiune,
împărtășire, Euharistie. Aceasta este calea pe care ne-o indică Isus în Evanghelia
zilei; o cale care ne face să-i tratăm cu spirit de fraternitate pe nevoiaşii acestei
lumi şi care ne conduce dincolo de această lume, pentru că porneşte de la Dumnezeu
Tatăl şi se întoarce la El. Preacurata Fecioară Maria, Maica Providenţei, să ne însoţească
pe acest drum.
După Angelus
Dragi fraţi şi surori, adresez
salutul meu vouă tuturor – curajoşi, sub ploaie – credincioşi din Roma şi pelerini
din diferite ţări. Salut ştafeta Parohiei “Stella Maris al Lido”, din Latina, în
colaborare cu Jandarmeria Vaticană şi Garda Eleveţiană şi binecuvântez flacăra ce
va rămâne aprinsă în luna august, ca semn de devoţiune faţă de Maica Domnului.
Îi
salut pe tinerii din Parohia “Preasfânta Inimă in Pontedera”, dieceza de Pisa, care
au venit la Roma parcurgând pe jos Calea Francigena.
Şi îi salut pe cercetaşii
din Asociaţia Ghizilor şi Cercetaşilor Italieni prezenţi azi, cu o binecuvântare pentru
miile de cercetaşi italieni în drum pre marea întâlnire naţională din San Rossore.
Amintiţi-vă!
Compasiune, împărţire cu ceilalţi şi Preasfânta Împărtăşanie.
Vă doresc
tuturor o duminică frumoasă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă
bună şi la revedere!