2014-07-31 12:24:57

O Roma Nobilis, o felix Roma. Vederi radiofonice din Cetatea Eternă: Ad maiorem Dei gloriam (II)


(RV – 31 iulie 2014) RealAudioMP3 Cât era de frumos când trimiteam vederi din locurile de vacanță, și câtă bucurie se simțea când primeam câte o ilustrată de la rude şi prieteni. Rubrica "Vederi radiofonice" îşi propune trimiterea acasă, în România, pe calea undelor, a câtorva ilustrate din Cetatea Eternă, aşa cum stă bine pe timp de vacanţă. Pe vederea din ediția zilei stă scris: "Ad maiorem Dei gloriam".


“În Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul”. Cu siguranţă, acest fragment, din capitolul 2 al Scrisorii către Filipeni, l-a inspirat pe pictorul Giovanni Battista Gaulli, alias Baciccia, în crearea frescei „Triumful numelui lui Isus” ce acoperă bolta bisericii în care sunt păstrare rămăşiţele pământeşti ale Sfântului Ignaţiu de Loyola, și anume „Chiesa del Gesù”, din Roma.


Pe 31 iulie, pragul acestei biserici este trecut de mult mai mulţi credincioşi localnici şi pelerini decât de obicei. Este firesc, dacă ne gândim că în ultima zi a lunii iulie Biserica Catolică îl aminteşte la în calendarul roman sau latin pe Sfântul Ignaţiu de Loyola, preot, întemeietor al Societăţii lui Isus sau al Ordinului iezuit.


În această zi a anului ochii celor care intră în biserica mamă a ordinului iezuit sunt atraşi mai ales de Capela Sfântul Ignaţiu, aflată în partea stângă, lângă altar, unde domină splendida statuie a sfântului născut în 1491, în Ţara Bascilor. De fapt, opera pe care o admirăm în prezent nu este cea originală, realizată de Pierre Legròs şi a cărei existenţă a fost scurtă, din pricina prezenţei la Roma a ocupanţilor francezi care au topit-o în 1798, actuala statuie fiind copie fidelă originalului, refăcută la începutul secolului al XIX-lea, după un studiu realizat de sculptorul şi pictorul italian Antonio Canova.


La baza altarului din Capela Sfântul Ignaţiu, într-o urmă de bronz aurit, se păstrează moaştele sfântului care a întemeiat în 1540 "Societas Jesu", "Societatea lui Isus", cunoscută şi sub numele de ordinul iezuit.


Curajul schimbării radicale a vieţii reprezintă probabil trăsătura dominantă a sfântului care, în 1521, ţintuit la pat după ce a fost rănit în timpul luptelor din Pamplona, a fost într-atât de impresionat de lecturi care ilustrau viaţa lui Isus şi vieţile sfinţilor, încât să decidă urmarea lui Cristos.


Nu toţi pelerinii sosiţi la Roma ştiu că, vizitând „Chiesa del Gesù”, au ocazia să vadă şi camerele sfântului. Ieşind din biserică, se coboară scările şi, imediat la stânga, se află intrarea în edificiul care găzduieşte spaţiul în care fondatorul Societăţii lui Isus şi-a petrecut ultimii 12 ani din viaţă, scriind Constituţiile ordinului şi o voluminoasă corespondenţă. Tot în aceste încăperi a murit, după lungi suferinţe, în 1556.

Camerele Sfântului Ignaţiu au fost conservate aproape intact, vizitatorul avâd ocazia să vadă câteva din lucrurile care i-au aparţinut şi să admire coridorul cu pictura prospectică a pictorului şi sculptorului italian iezuit Andrea Pozzo, care a cărui artă religioasă poate fi admirată în toată splendoarea sa într-o altă biserică din Roma, cea dedicată Sfântului Ignațiu.

Pe 31 iulie 2013, în primul său an de pontificat, Papa Francisc, a celebrat Sfânta Liturghie la “Chiesa del Gesù”, alături de aproximativ 300 de membri ai Societăţii lui Isus, ordinul din care Pontiful face parte.

Vă propunem un scurt fragment din predica rostită de Sfântul Părinte cu acea ocazie:
Papa Francisc: “Simbolul iezuiţilor este o monogramă, acronim pentru ‘Iesus Hominum Salvator’ care ne aminteşte constant de faptul că nu trebuie să uităm de centralitatea lui Cristos pentru fiecare dintre noi şi pentru întreaga Societate, pe care Sfântul Ignaţiu a ales să o numească ‘Societatea lui Isus’ pentru a indica punctul ei de referinţă. Şi aceasta ne conduce pe noi, iezuiţii, să avem ‘Deus semper maior’ în faţa noastră”.

R.V./A. Mărtinaş







All the contents on this site are copyrighted ©.