O Roma Nobilis, o felix Roma. Vederi radiofonice din Cetatea Eternă: Ad maiorem Dei
gloriam (II)
(RV – 31 iulie 2014) Cât era de frumos
când trimiteam vederi din locurile de vacanță, și câtă bucurie se simțea când primeam
câte o ilustrată de la rude şi prieteni. Rubrica "Vederi radiofonice" îşi propune
trimiterea acasă, în România, pe calea undelor, a câtorva ilustrate din Cetatea Eternă,
aşa cum stă bine pe timp de vacanţă. Pe vederea din ediția zilei stă scris: "Ad maiorem
Dei gloriam".
“În Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor
din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava
lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul”. Cu siguranţă, acest fragment, din
capitolul 2 al Scrisorii către Filipeni, l-a inspirat pe pictorul Giovanni Battista
Gaulli, alias Baciccia, în crearea frescei „Triumful numelui lui Isus” ce acoperă
bolta bisericii în care sunt păstrare rămăşiţele pământeşti ale Sfântului Ignaţiu
de Loyola, și anume „Chiesa del Gesù”, din Roma.
Pe 31 iulie, pragul acestei
biserici este trecut de mult mai mulţi credincioşi localnici şi pelerini decât de
obicei. Este firesc, dacă ne gândim că în ultima zi a lunii iulie Biserica Catolică
îl aminteşte la în calendarul roman sau latin pe Sfântul Ignaţiu de Loyola, preot,
întemeietor al Societăţii lui Isus sau al Ordinului iezuit.
În această
zi a anului ochii celor care intră în biserica mamă a ordinului iezuit sunt atraşi
mai ales de Capela Sfântul Ignaţiu, aflată în partea stângă, lângă altar, unde domină
splendida statuie a sfântului născut în 1491, în Ţara Bascilor. De fapt, opera pe
care o admirăm în prezent nu este cea originală, realizată de Pierre Legròs şi a cărei
existenţă a fost scurtă, din pricina prezenţei la Roma a ocupanţilor francezi care
au topit-o în 1798, actuala statuie fiind copie fidelă originalului, refăcută la începutul
secolului al XIX-lea, după un studiu realizat de sculptorul şi pictorul italian Antonio
Canova.
La baza altarului din Capela Sfântul Ignaţiu, într-o urmă de bronz
aurit, se păstrează moaştele sfântului care a întemeiat în 1540 "Societas Jesu", "Societatea
lui Isus", cunoscută şi sub numele de ordinul iezuit.
Curajul schimbării
radicale a vieţii reprezintă probabil trăsătura dominantă a sfântului care, în 1521,
ţintuit la pat după ce a fost rănit în timpul luptelor din Pamplona, a fost într-atât
de impresionat de lecturi care ilustrau viaţa lui Isus şi vieţile sfinţilor, încât
să decidă urmarea lui Cristos.
Nu toţi pelerinii sosiţi la Roma ştiu că,
vizitând „Chiesa del Gesù”, au ocazia să vadă şi camerele sfântului. Ieşind din biserică,
se coboară scările şi, imediat la stânga, se află intrarea în edificiul care găzduieşte
spaţiul în care fondatorul Societăţii lui Isus şi-a petrecut ultimii 12 ani din viaţă,
scriind Constituţiile ordinului şi o voluminoasă corespondenţă. Tot în aceste încăperi
a murit, după lungi suferinţe, în 1556.
Camerele Sfântului Ignaţiu au fost
conservate aproape intact, vizitatorul avâd ocazia să vadă câteva din lucrurile care
i-au aparţinut şi să admire coridorul cu pictura prospectică a pictorului şi sculptorului
italian iezuit Andrea Pozzo, care a cărui artă religioasă poate fi admirată în toată
splendoarea sa într-o altă biserică din Roma, cea dedicată Sfântului Ignațiu.
Pe
31 iulie 2013, în primul său an de pontificat, Papa Francisc, a celebrat Sfânta Liturghie
la “Chiesa del Gesù”, alături de aproximativ 300 de membri ai Societăţii lui Isus,
ordinul din care Pontiful face parte.
Vă propunem un scurt fragment din predica
rostită de Sfântul Părinte cu acea ocazie: Papa Francisc: “Simbolul iezuiţilor
este o monogramă, acronim pentru ‘Iesus Hominum Salvator’ care ne aminteşte constant
de faptul că nu trebuie să uităm de centralitatea lui Cristos pentru fiecare dintre
noi şi pentru întreaga Societate, pe care Sfântul Ignaţiu a ales să o numească ‘Societatea
lui Isus’ pentru a indica punctul ei de referinţă. Şi aceasta ne conduce pe noi, iezuiţii,
să avem ‘Deus semper maior’ în faţa noastră”.