Creştinii din Caserta îi scriu Papei pentru a le reda speranţa

RV 26 iulie 2014. Audio: Oraşul Caserta este un pământ al nimănui, în care persoana se pierde şi unde sunt probleme grave de poluare a mediului şi a peisajului, înapoiere socială şi subdezvoltare culturală. Acestea erau cuvintele pe care creştinii din Caserta i le scriau Papei Ioan Paul al II-lea în 1992. Acum, după 22 de ani, realităţile creştine din zonă se adresează cu o nouă scrisoare Papei Francisc, în pragul vizitei sale, denunţând agravarea situaţiei din oraşul care a devenit cel al drepturilor negate, „condamnat de politica locală şi de cea economică la rolul de mare dormitor al oraşului Napoli”. De aceea, din scrisoarea lor, semnată de filialele locale ale asociaţiilor lucrătorilor catolici, Casa Rut a surorilor Ursuline, Casa Zaheu a părinţilor Sacramentini şi Comitetul Caserta Oraş al păcii, reiese speranţa pe care şi-o pun în vizita Papei şi asigură angajamentul lor pentru ca în Caserta să domnească dreptatea şi fraternitatea.

Să îl ascultăm pe părintele Domenico Dragone, rectorul Sanctuarului dedicat Sfintei Fecioare Maria de Fatima din Marcianise – printre preoţii prezenţi la întâlnirea cu Papa de sâmbătă, 26 iulie, la Caserta:
R: Din punct de vedere practic, oraşul Caserta a rămas acelaşi, deşi se realizează şi multe lucruri pozitive care nu sunt scoase în evidenţă. De exemplu, in fiecare parohie sunt centre de ascultare, unde creştinii fără posibilităţi economice vin şi găsesc de multe ori un medic pentru fii lor sau se trimite din partea centrului o persoană pentru a-i ajuta în problemele lor. Există deci acest lanţ de solidaritate, destul de răspândit, care nu este însă evidenţiat. Există mult bine, dar şi mult rău.

În 1992 locuitorii oraşului Caserta îşi denumeau propriul oraş ca “ţara nimănui”. Ce părere aveţi?
R: Pot spune că sub acest aspect se ascunde ceva mult mai grav. Astăzi multe persoane pleacă din oraşele precum Caserta din cauza aerului mefitic, puţin spus otrăvitor. De aceea fiecare se descurcă în modul în care poate, fugind în munţi pentru a respira un aer mai pur. Administratorii oraşului nostru nu au înţeles încă faptul că şi ei se îmbolnăvesc dacă mediul înconjurător este din ce în ce mai poluat. Şi într-adevăr aici sunt mulţi copii, bărbaţi şi femei care mor de cancer din cauza aerului atât de poluat.

Ce ne puteţi spune de tinerii acestui oraş?
R: Majoritatea tinerilor sunt derutaţi, deoarece în ziua de astăzi le este greu să se oprească şi să reflecteze. Când studiam, unul dintre darurile cele mai frumoase pe care le primeam în Seminar era darul tăcerii pentru a putea reflecta. Astăzi lipseşte timpul pentru a medita, pentru a înţelege unde ne aflăm şi unde ne îndreptăm. Se face totul pentru a-i ţine aproape pe aceşti tineri, pentru a-i îndemna să studieze. Dar de multe ori lipseşte conştiinţa din partea tatălui şi a mamei, care vor doar ca fii lor să fie promovaţi şi nu pregătiţi.

Ce părere aveţi despre roadele pe care vizita şi Sfânta Liturghie celebrată de Papa Francisc le pot avea pentru credincioşii oraşului?
R: Papa la Caserta ne va spune cu siguranţă lucruri pe care le-am auzit deja, dar, spuse de el, în această împrejurare, pot intra în unele inimi şi le pot chiar schimba. Miracolele se fac lent. Când Papa Ioan al XXIII-lea deschidea Conciliul Vatican al II-lea spuse: „Nu ploaia torenţială aduce rod pământului: ci ploaia fină şi uşoară”. De aceea, nu mesajul papei Francisc din faţa Palatului Regal va transforma Caserta. Noi vom asculta acel mesaj, îl vom medita, dar vor fi apoi preoţii şi realităţile creştine cele care îl vor explica şi îl vor face să devină acea ploaie uşoară şi continuă. Transformarea nu se face ca un fulger, ci în mod lent. Trebuie să mergem şi să lucrăm mereu la aceleaşi realităţi, pe aceeaşi paşi şi pe aceleaşi mesaje.

(RV – F. Sabatinelli – A. Cojan)