Sfântul Iacob, simbolul prin excelență al creșterii spirituale, printr-un continuu
pelerinaj interior
(RV – 24 iulie 2014) Pe 25 iulie se sărbătorește
Sfântul Iacob cel Mare, fiul lui Zebedeu, frate al Sfântului Ioan Evanghelistul şi
primul dintre apostoli care a murit martir.
Apostolul s-a născut la Betsaida,
localitate din apropierea lacului Tiberiada, în Galilea. Este pescar de meserie şi,
când Isus îl cheamă, el este la lucru. Însă nu stă pe gânduri și, împreună cu fratele
său, Ioan, lasă imediat barca şi pe tatăl lor, pentru a-l urma pe Învăţătorul care
vestea Împărăţia Cerurilor.
Iacob avea o personalitate puternică
și un temperament într-atât de înflăcărat încât vrea să facă să coboare din cer foc
care să mistuie o localitate samariteană care nu-l primeşte pe Domnul. Și, înainte
a înțelege că blândețea, umilința și îndurarea sunt căile Împărăției Cerurilor, Iacob
îi cere lui Isus, pentru sine și fratele său, locul cel mai important din Împărăţie.
Îl
regăsim pe muntele Tabor, martor al Schimbării la Față, al splendorii divine a Tatălui,
dar și în grădina Getsemani, unde „vede cu proprii ochi cum Fiul lui Dumnezeu se coboară,
făcându-se ascultător până la moarte", moment care-l marchează și-l trezește din visele
de glorie deșartă, aducându-l cu picioarele pe pământul realității despre slava lui
Cristos, la împlinirea căreia se ajunge prin Cruce.
Cât trebuie să
fi fost de zguduit apostolul Iacob de moartea lui Isus, lipsită de orice urmă de glorie
pământească și precedată de batjocura de pe drumul Calvarului. Cât trebuie să fi fost
de cutremurat de spulberarea visurilor despre un Isus lider, eliberator, ilustru,
alături de care ar fi stat, împreună cu fratele său, unul la dreapta și altul la stânga….
Maturizarea credinței sale avea să ajungă la împlinire la Rusalii, moment
în care dobândește de la Duhul Sfânt curajul vestirii Evangheliei până la martiriu.
El
va fi, de fapt, primul dintre apostoli care a suferit martiriul, din ordinul lui Irod
Agrippa.
Viața Sfântului Apostol Iacob ar putea fi considerată alegoria
unui pelerinaj, a unei călătorii interioare de convertire, de îndepărtare progresivă,
pas cu pas, de la un punct de plecare – cel al "Eu"-lui hrănit de orgoliu și speranțe
lumești deșarte – spre o destinație finală, a Împărăției Cerurilor, la care nu se
poate ajunge decât prin blândețe, umilință, îndurare.
Este impresionant
cum orașul spaniol Santiago de Compostella (în spaniolă, numele Iacob fiind Santiago),
oraș considerat a fi locul de odihnă al apostolului, este totodată locul de pelerinaj
prin excelență, poate cel mai cunoscut din întreaga lume, Sfântul Apostol Iacob evocând
dorul sufletului creat de Dumnezeu de a peregrina de la preocupările lumești la slava
Celor de Sus, pentru care am fost creați.