Lămurire privind întâlnirea dintre Papa Francisc şi Eugenio Scalfari

RV 14 iulie 2014. În cotidianul italian „La Repubblica” de duminică, 13 iulie, a fost publicat un articol semnat de Eugenio Scalfari, ce reprezintă rezumatul discuţiei pe care Papa Francisc a avut-o cu acesta. Părintele Federico Lombardi, purtătorul de cuvânt al Sfântului Scaun, a precizat însă că nu este vorba de un interviu propriu-zis, înregistrat şi redat în scris cu precizie de Scalfari. A fost un dialog cordial ce a atins în special tema rănilor provocate de abuzurile sexuale faţă de minori şi atitudinea Bisericii faţă de grupările mafiote. Aceasta este a treia oară când Sfântul Părinte îl întâlneşte pe Eugenio Scalfari, jurnalist care se consideră necredincios, dar care este impresionat de figura umană a lui Isus, fără să îi recunoască însă divinitatea.

Aşa cum s-a întâmplat într-o situaţie precedentă, asemănătoare, trebuie precizat că exprimarea pe care Scalfari o atribuie Papei, relatând „în ghilimele” cuvintele lui, este rodul memoriei sale de jurnalist expert şi nu al unei transcrieri precise făcute în urma înregistrării şi cu atât mai puţin este rodul unei verificări din partea Sfântului Părinte privind afirmaţiile pe care i le-a atribuit. Nu se poate şi nu trebuie deci sub nicio formă să se vorbească de un interviu în sensul cunoscut al termenului, ca şi atunci când se prezintă o serie de întrebări şi răspunsuri ce reflectă cu fidelitate şi certitudine ideile precise ale interlocutorului.

Chiar dacă articolul privit în totalitate descrie sensul şi spiritul întâlnirii dintre Papa Francisc şi Scalfari, expresiile individuale pe care le regăsim nu pot fi atribuite cu siguranţă Papei. De exemplu, acest lucru este valabil pentru două afirmaţii care au atras atenţia în special şi anume că printre pedofili se află şi „cardinali” sau că Papa a afirmat cu precizie că „va găsi soluţii” în ceea priveşte problema celibatului.

În articolul publicat în cotidianul italian, aceste două afirmaţii sunt atribuite în mod clar Sfântului Părinte, dar, ceea ce este curios, este faptul că ghilimele sunt deschise doar înainte, fără a mai fi închise şi după. Ghilimelele de la sfârşit lipsesc pur şi simplu. Neatenţie sau recunoaştere explicită că are loc o manipulare a cititorilor naivi?

(RV – L.Z. – A.C.)