Milioane de copii suferă din cauza noilor forme de sclavie

RV 11 iulie 2014. AUDIO: Sute de milioane de minori sunt supuşi la muncă forţată în lumea întreagă, din Africa până în America Latină. Ziua Mondială împotriva exploatării copiilor prin muncă este celebrată pentru a aminti cât este de necesară lupta împotriva acestui fenomen şi pentru a-l comemora pe Ikbal Masih, un copil pakistanez de 9 ani, care a devenit un adevărat simbol al luptei împotriva sclaviei infantile în industria textilă pakistaneză.

Mulţi minori sunt obligaţi să muncească mai ales în fabricile ce sunt proprietăţi ale multinaţionalelor, alţii sunt supuşi la munci domestice, iar alţii sunt exploataţi sexual sau sunt victime ale traficului de minori. Mulţi dintre aceştia sunt destinaţi să devină soldaţi în conflictele armate sau să trăiască pe stradă pentru a cerşi. În atâtea părţi ale lumii, sunt minori a căror copilăria le-a fost distrusă, deoarece le este interzis să se joace sau să meargă la şcoală. „Niciun copil, spunea Ikbal Masih, nu trebuie să aibă în mână un instrument al muncii. Singurele obiecte pe care un copil trebuie să pună mâna sunt pixurile şi creioanele”.

Să ascultăm părerea lui Raffaele K. Salinari, preşedintele Fundaţiei de protecţie a drepturilor copiilor Terres des Hommes – Italia:
R: A fi constrâns să lucrezi pentru terţe părţi, de multe ori fără salariu, reprezintă una dintre formele clasice de sclavie. Organizaţia Mondială a Muncii ne spune că există încă aproape 200 de milioane de minori obligaţi să muncească: fie lucrează cu utilaje, cu războaie de ţesut sau fabrică vreun obiect. Vorbim deci de 10% din populaţia minoră a lumii, concentrată mai ales în Asia şi în Africa Subsahariană. Dar aceste forme „clasice” de sclavie au fost depăşite în mare măsură de noi forme de sclavie pe care le cunoaştem foarte puţin sau pe care nu reuşim să le înţelegem în toată complexitatea lor, deşi reprezintă – din punctul nostru de vedere – noi forme de sclavie mai grave chiar, atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ. Un exemplu impresionant este cel al noilor forme de sclavie sexuală, pe lângă prostituţia infantilă, care rămâne încă un fenomen colosal, există noi frontiere, cum ar fi exploatarea sexualităţii prin webcam. Noi, (n.n. cei de la Fundaţia Terres des Hommes), am făcut un experiment lunile trecute, introducând pe piaţa prostituţiei prin webcam o fată virtuală, care spunea că are 11 ani şi este filipineză. În doar o lună a primit mai bine de 150 de mii de propuneri pe webcam de la bărbaţi din toată lumea. Acesta este unul din multele exemple ale noilor forme de exploatare sexuală a minorilor, care nu sunt atât de mult luate în consideraţie de legislatorii internaţionali, dar care trebuie subliniate.

Au existat în acest an progrese nu doar în ceea ce priveşte sensibilizarea faţă de acest fenomen, dar efectiv în lupta împotriva sclaviei infantile?
R: Cu siguranţă au existat progrese, mai ales în ceea ce priveşte formele „clasice” precum exploatarea minorilor prin muncă manuală, în fabrici, cum sunt cei care produc mingi sau împletesc firele covoarelor noastre. Până acum zece ani erau 300 de milioane de minori exploatați, o cifră imensă, iar astăzi sunt între 200 şi 250 de milioane. Deci, în special în anumite părţi ale lumii, cum este America Latină, s-au realizat progrese mari în ceea ce priveşte formele cunoscute de sclavie. Pe de altă parte, există încă o slabă considerare şi conştientizare, atât din partea opiniei publice, cât şi din partea legislatorilor, faţă de noile fenomene ce trebuie scoase la lumină, pentru a fi reglementate şi combătute, la fel cum se combat şi formele „clasice”.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Muncii, peste 10 milioane de minori lucrează ca servitori domestici, şi mai mult de jumătate dintre aceştia au între 5 şi 14 ani. Aceste date privesc lumea întreaga, dar se concentrează în special în Africa Subsahariană. Minorii siliţi la munci domestice şi îngrijirea bătrânilor, sunt de cele mai multe ori supuşi violenţelor de tip fizic, psihic şi chiar sexual.

Să ascultăm ce părere are despre acest fenomen Anna Pozzi, jurnalistă şi expertă în problemele Africii:
R: Am întâlnit minori siliţi la muncă domestică în multe dintre contextele Africii şi în special în Africa Occidentală. În Nigeria este foarte întâlnit acest fenomen: mulţi copii nigerieni sunt închişi în casele familiilor bogate şi siliţi la muncile domestice, nu au nici un fel de libertate şi sunt deseori maltrataţi. Aceşti copii sunt nigerieni, dar provin de multe ori din ţări învecinate precum Benin şi Togo, de unde, din cauza sărăciei, sunt trimişi de familiile lor să muncească în casele bogaţilor, care le-au promis că îi vor trimite şi la şcoală. În realitate, odată ajunşi acolo, sunt închişi, izolaţi şi puternic exploataţi. Nu pot să iasă din casă şi sunt siliţi la munci domestice, foarte grele de multe ori, iar în multe situaţii sunt chiar abuzaţi sexual.

Un alt aspect al acestui fenomen este exploatarea minorilor în vederea cerşetoriei. Deşi este întâlnit în atâtea ţări, este foarte prezent în Africa, mai ales în Senegal. Ce ne poţi spune în această legătură?
R: Într-adevăr, fenomenul priveşte aproape toată regiunea Sahel din Africa Subsahariană şi este strâns legat mai ales de şcolile Coranului, în care elevii sunt siliţi să iasă pe stradă pentru a cere bani. Cerşetoria este un obicei des întâlnit, care în multe ţări devine o adevărată formă de exploatare. Aceşti copii sunt obligaţi să cerşească, iar deseori devin victime ale violenţelor atunci când nu strâng suficienţi bani, trăiesc în condiţii extrem de precare, în lipsa bunurilor de strictă necesitate şi îşi petrec majoritatea timpului pe străzi, încercând să capete vreun ban pe care să îl ducă apoi şefului lor.

(RV – F.S. – A. C.)