Mons. Tomasi: Refugiaţii au nevoie de drepturi, nu doar de asistenţă

RV 7 iulie 2014. AUDIO: „Refugiaţii şi evacuaţii interni sunt persoane cu drepturi şi responsabilităţi ca toate fiinţele umane, nu doar motiv de asistenţă” a susţinut monseniorul Silvano Maria Tomasi, Observator permanent al Sfântului Scaun pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) de la Geneva, la cea de-a 60-a sesiune a Comitetului permanent al Înaltului Comisariat ONU pentru refugiaţi, desfăşurată zilele trecute. Amintind că la ora actuală, în lume, sunt mai bine de 50 de milioane de persoane constrânse să fugă din propriile case – cel mai mare număr întâlnit după Cel de-al Doilea Război Mondial – monseniorul a insistat asupra necesităţii de a tutela „respectarea drepturilor şi a demnităţii umane”, deoarece „protejarea persoanelor trebuie să aibă prioritate în faţa preocupărilor ce privesc siguranţa unui Stat”.

De aici vine şi invitaţia monseniorului Tomasi să nu privim acceptarea migraţilor ca pe ceva limitat doar la „sfera privată”, ci să o includem în sfera politică, pentru „a face diferenţa la nivel naţional şi global”. Tema refugiaţilor, a continuat monseniorul, trebuie înfruntată cu „măsuri mai flexibile de politică de frontieră, proceduri mai simple de acces la dreptul de azil şi mai multe posibilităţi de reintegrare pentru refugiaţi”. În Europa, în special, este „esenţială o strategie comună, pentru ca ţările, care sunt prima destinaţie” a celor care şi-au părăsit pământul natal, să nu fie lăsate singure, dar să se lucreze la un „acord pentru a-i distribui pe refugiaţi în mai multe naţiuni, ţinând cont de situaţia economică a fiecărei ţări şi de densitatea fiecărei populaţii”.

Sperând, de asemenea, la „educaţia şi sensibilizarea opiniei publice cu privire la responsabilitatea comună faţă de cauzele de conflict şi de căutare a soluţiilor paşnice”, monseniorul a subliniat rolul şi vocaţia comunităţilor de credinţă de „a transmite un mesaj de compasiune şi solidaritate”. Aceste comunităţi pot da o mare contribuţie pentru ca „migraţiile forţate să fie văzute dintr-o perspectivă mai amplă: cea a respectului vieţii şi demnităţii umane, pentru a elimina cauzele profunde ce provoacă aceste suferinţe”.

(RV – A.P. – A.C.)