Papa Francisc a întâlnit în Vatican mai multe victime ale abuzurilor sexuale: ”Vă cer iertare și vă îndemn să ne rugăm pentru vindecare!” (text)

RV 07 iul 2014. (Audio: ) După cum s-a anunțat în zilele precedente, Sfântul Părinte Papa Francisc a celebrat luni, 7 iulie, o Sfântă Liturghie în Casa Sf. Marta din Vatican cu reprezentanții victimelor abuzurilor comise în dauna minorilor de unii membri ai clerului.

La predica Sfintei Liturghii, Papa și-a exprimat profunda durere pentru păcatul grav al abuzurilor și a cerut asupra întregii Biserici harul de a plânge și de a repara răul comis.

Papa Francisc: • ”Imaginea Sfântului Petru care, văzându-l pe Isus ieșind de la această adunare de tortură și interogatoriu și care întâlnește privirea lui Isus și plânge, îmi vine astăzi în inimă întâlnind privirea voastră, a atâtor bărbați și femei, băieți și fetițe, simt privirea lui Isus și cer harul rugăciunii sale. Harul ca Biserica să plângă și să repare pentru fiii și fiicele ei care și-au trădat misiunea, care prin abuzurile lor au făcut să sufere persoane nevinovate. Iar eu, astăzi, vă sunt recunoscător pentru că ați venit aici.

De multă vreme simt în inimă o durere profundă, o suferință, mult timp ascunsă, acoperită, într-o complicitate care nu-și găsește explicație, până când cineva și-a dat seama că Isus vedea, și apoi, un altul, și iar un altul, și au avut curajul să înfrunte această privire. Cei puțini care au început să plângă, au molipsit conștiința noastră din cauza acestei crime și a acestui păcat grav. Aceasta este amărăciunea și durerea mea în fața faptului că unii preoți și episcopi au încălcat vocația sacerdotală și nevinovăția minorilor abuzându-i sexual. Sunt fapte mai mult decât deplorabile. E ca un sacrilegiu, pentru că acești băieți și fetițe au fost încredințați carismei sacerdotale pentru a-i conduce la Dumnezeu dar ei i-au sacrificat idolului concupiscenței lor. Au profanat însăși imaginea lui Dumnezeu, după chipul căruia am fost creați. Copilăria, o știm cu toții, este o comoară. Inima tânără, atât de deschisă și plină de încredere, contemplă tainele iubirii lui Dumnezeu și se arată dispusă de o manieră unică pentru a fi alimentată în credință. Astăzi, inima Bisericii privește ochii lui Isus în acești copii și vrea să plângă. Cere harul de a plânge în fața acestor fapte execrabile de abuz comise în dauna minorilor, fapte care lasă cicatrici pentru toată viața.

Știu că rănile voastre sunt o sursă de profundă și, uneori, nepotolită suferință emotivă și spirituală și chiar de disperare. Mulți dintre cei care au suferit această experiență au căutat compensații în forme de dependență. Alții au rămas cu afecțiuni serioase în relațiile cu părinții, soții și copiii. Suferința atâtor familii a fost deosebit de gravă din moment ce dauna provocată de abuz lovește în aceste relații vitale. Unii au suferit și tragedia teribilă a sinuciderii unei persoane dragi. Moartea acestor iubiți fii ai lui Dumnezeu apasă pe inima și pe conștiința mea și a întregii Biserici. Acestor familii le ofer sentimentele mele de iubire și durere.

Isus, torturat și interogat cu înverșunarea urii, este condus într-un alt loc și privește. Privește la unul dintre cei care l-au torturat, la cel care îl trădase – altă formă de tortură – și îl face să plângă. Să cerem acest har, împreună cu cel al reparării.

Păcatele de abuz sexual în dauna minorilor din partea unor membri ai clerului au un efect distrugător asupra credinței și a speranței în Dumnezeu. Unii s-au legat de credință, în timp ce pentru alții, trădarea și abandonul au slăbit credința lor în Dumnezeu. Prezența voastră aici vorbește de minunea speranței care este mai puternică decât întunericul cel mai adânc. Fără îndoială, este un semn al milostivirii lui Dumnezeu, faptul că noi avem astăzi oportunitatea de a ne întâlni, de a-l adora pe Domnul, de a ne uita unii în ochii celorlalți și de a căuta harul reconcilierii.

În fața lui Dumnezeu și a poporului său, sunt adânc îndurerat din cauza păcatelor și crimelor grave de abuz sexual comise de unii membri ai clerului față de voi și vă cer cu umilință iertare. Cer iertare și pentru păcatele de omisiune din partea conducătorilor Bisericii care nu au răspuns adecvat la reclamațiile de abuz prezentate de rude și de cei care au fost victime ale abuzului. Aceasta, mai departe, a provocat o suferință ulterioară celor care au fost abuzați și i-a pus în pericol pe ceilalți minori aflați în situații riscante.

Pe de altă parte, curajul pe care voi și alții l-ați arătat făcând ca adevărul să iasă la suprafață, a fost un serviciu de iubire, pentru că ați adus lumină asupra unei întunecimi teribile din viața Bisericii. Nu este loc în slujirea Bisericii pentru cei care comit abuzuri sexuale. Mă angajez să nu tolerez dauna făcută nici unui minor din partea cuiva, indiferent de starea lui clericală. Toți episcopii trebuie să-și exercite slujirea de păstor cu cea mai mare atenție pentru a salvgarda protecția minorilor și vor trebui să dea cont de această responsabilitate.

Pentru noi toți este valabil sfatul pe care Isus îl dă celor care au dat scandal, piatra de moară și marea (cf Mt 18,6). În plus, vom continua să veghem asupra pregătirii la preoție. Contez pe membrii Comisiei Pontificale pentru Protecția Minorilor. Toți minorii, oricărei religii ar aparține, sunt cei mici pe care Domnul îi privește cu iubire.

Cer acest ajutor ca să mă ajute să fac în așa fel încât să dispunem politici și proceduri mai bune în Biserica Universală privind protecția minorilor și formarea personalului Bisericii în a duce mai departe aceste politici și proceduri. Trebuie să facem tot posibilul pentru a asigura ca asemenea păcate să nu se mai repete în Biserică.

Frați și surori, fiind cu toții membri ai familiei lui Dumnezeu, suntem chemați să intrăm în dinamica milostivirii. Domnul Isus, Mântuitorul nostru, este exemplul suprem, cel nevinovat care a luat păcatele noastre pe cruce. A ne reconcilia între noi este esența însăși a identității noastre comune ca discipoli ai lui Cristos. Adresându-ne Lui, însoțiți de Maica noastră Preasfântă la picioarele crucii, să-i cerem harul reconcilierii cu întregul popor al lui Dumnezeu. Mijlocirea dulce a Sfintei Fecioare Maria, Maica Blândei Milostiviri, este un izvor nesecat de ajutor pe drumul nostru de vindecare. Voi și toți cei care au suferit abuzuri din partea unor membri ai clerului, sunteți iubiți de Dumnezeu. Mă rog pentru ca ceea ce rămâne din întunericul care v-a rănit, să fie vindecat de îmbrățișarea Copilului Isus, iar daunele făcute vouă, să fie înlocuite de o reînnoită credință și bucurie.

Vă mulțumesc pentru această întâlnire și, vă rog, rugați-vă pentru mine, pentru ca ochii inimii mele să vadă întotdeauna cu claritate calea iubirii milostive și pentru ca Dumnezeu să-mi dea curajul de a urma această cale pentru binele minorilor!

Isus iese de la un proces nedrept, de la un interogatoriu implacabil și privește în ochii lui Petru, iar Petru plânge. La rândul nostru, să-i cerem să-și îndrepte privirea asupra noastră, să ne lăsăm priviți și să putem plânge, și să ne dea harul rușinii, pentru ca asemenea lui Petru, patru zile mai târziu, să-i putem răspunde: «Tu știi că te iubesc». Să ascultăm glasul său care spune: «Întoarce-te la drumul tău și paște oile mele!». Și adaug: «Nu lăsa ca vreun lup să intre în turmă».”

***

Potrivit pr. Federico Lombardi, care a avut un briefing cu jurnaliștii luni la ora 12.30, la Sfânta Liturghie celebrată de Papa Francisc au luat parte șase persoane care au suferit abuzuri sexuale: două din Germania, două din Irlanda și două din Marea Britanie. Pontiful a avut cu acestea o primă întâlnire la cina de duminică seară, când au ajuns în Casa Sf. Marta, unde au fost găzduite peste noapte. Luni dimineață, după Sfânta Liturghie, Papa a luat micul dejun împreună cu ele. Succesiv, de la ora 9.00 până la 12.30, au urmat o serie de dialoguri private între Papa Francisc și fiecare persoană, însoțită de un interpret.
Pr. Lombardi: • ”Prin această întâlnire, Papa a arătat că ascultarea persoanelor ajută la înțelegere și la pregătirea unei căi de parcurs pentru a regăsi încrederea, pentru a vindeca încrederea, pentru a deschide o posibilitate de reconciliere cu Dumnezeu, cu Biserica. Așadar, e o perspectivă pozitivă, constructivă, a unui drum care merge mai departe. (…) Nu este nicidecum un punct de sosire, ci o etapă extrem de importantă a unui drum pozitiv de vindecare, de reconciliere, care ne deschide spre viitor. (…) Chiar dacă este vorba de un număr redus de persoane, cred că este – pentru persoanele interesate – un moment extrem de important, evident, pentru viața lor, dar și un semn, un mesaj important pentru Biserică și pentru toți cu privire la atenția, ascultarea și abordarea de practicat, în așa fel încât să se instaureze un dialog pentru a continua munca profundă de vindecare, de reconciliere și de reconstrucție a perspectivelor de viitor”.

(rv - A. Dancă)