A fost publicat un manual pentru a recunoaste si a evita sectele

RV 3 iulie 2014. Audio: A recunoaşte sectele, dar mai ales a înţelege în ce mod se pot evita situaţiile periculoase sau se poate ieşi din ele. Acesta este obiectivul cărţii „În pânza de păianjen. Călătorie în lumea sectelor”, scrisă de jurnalista Mara Macrì şi prezentată zilele acestea la Roma (în original: „Nella tela del ragno. Viaggio nel mondo delle Sette”). În carte se prezintă de ce sectele se înmulțesc atât de repede şi cum acestea îi ademenesc în special pe creştini ca să renunţe la propriul crez.

Să o ascultăm pe autoarea volumului, Mara Macrì:
R: - În general, terminologia folosită pentru descrierea diferitelor grupări religioase, sau a pisho-sectelor este variată. Sectele sunt definite ca „religii”, „biserici”, „secte”, „mişcări religioase”, „culte”, „credinţe”, „confesiuni”. Pentru o cunoaştere mai amplă a sectelor, e necesar în primul rând să înţelegem cum se nasc şi cui se adresează, ce tip de comunicare folosesc, cum acţionează asupra psihicului, dar mai ales cum se poate cădea în plasa lor şi cum se pot evita.

Cum acţionează sectele pentru a atrage persoane?
R: - În ziua de azi, sectele folosesc diferite mijloace. Mijloacele de comunicare sunt cele principale, au televiziuni şi posturi de radio, dar se ascund şi în spatele cooperativelor agricole sau al asociaţiilor. Cele mai mari secte – pe care, de fapt, multă lume le cunoaşte deja, cum sunt mişcările de pisho-secte sau cele religioase – sunt de fapt cele mai „puţin periculoase”.

Ce pericole întâmpină persoana care intră într-o sectă?
R: - În primul rând, persoanei respective i se limitează libertatea. Deci, are loc o izolare de lumea exterioară şi de tot ceea ce nu se regăseşte în interiorul grupului. Când vorbim despre nuclee foarte închise, este aproape imposibil a folosi telefonul. Metodele folosite de secte sunt foarte variate: stau la ieşirile parohiilor, ale bisericilor şi ajută persoanele să îşi transporte cumpărăturile, ajută bătrânii să urce în maşină; în preajma universităţilor, de exemplu, oferă locuri de muncă, iar când persoanele se prezintă la întâlnire, descoperă cu totul altceva în spatele aşa zisului loc de muncă.

Există vreun mod pentru a le recunoaşte, pentru a ne apăra de secte?
R: - Cred că prezenţa ramificată a Bisericii, a parohiilor, a preoţilor, a asociaţiilor catolice, atunci când sunt identificate situaţii de acest gen de pericol, reprezintă şi locul cel mai sigur.

(RV – Marina Tomarro – Alexandra Cojan)