Întâlnirea Mondială a Bătrânilor și Bunicilor cu Papa Francisc, la 28 septembrie 2014

RV 30 iun 2014. Papa Francisc a convocat o întâlnire mondială cu bătrânii și bunicii la 28 septembrie 2014 în Piața Sfântul Petru, pe tema ”Binecuvântarea unei vieți îndelungate”: a făcut cunoscut Consiliul Pontifical al Familiei.

Pentru moment, programul manifestărilor Întâlnirii mondiale a Bătrânilor și Bunicilor cu Sfântul Părinte va culmina cu Sfântă Liturghie solemnă în Piața Sfântul Petru la ora 10.30. Alte informații cu privire la programul Întâlnirii vor fi publicate în zilele următoare.

Întâlnirea mondială a bătrânilor și bunicilor cu Papa Francisc, a spus președintele Consiliului Pontifical al Familiei, arhiepiscopul Vincenzo Paglia, ”pornește de la premisa că bătrânețea nu este un naufragiu ci o vocație. Slavă Domnului, viața este mai lungă - societatea permite acest lucru – dar, pe de altă parte, în această privință, nu a fost dezvoltată o reflecție adecvată. Aceasta nu există nici în politică, nici în economie, și cu atât mai puțin în cultură. Prin intermediul acestei Zile – a continuat arhiepiscopul Paglia – ar trebui să atragem atenția tuturor cu privire la importanța acestui timp pentru existența umană, subliniind că bătrânii nu sunt numai obiect al atenției sau al îngrijirii, dar că ei înșiși reprezintă subiectul unei noi perspective asupra vieții. Drept urmare, trebuie să încercăm să înțelegem într-un mod nou bătrânețea lor, dar și angajarea lor în lume și în Biserică. Tot la fel, să înțelegem altfel și angajarea Bisericii față de ei. De exemplu, alături de îndatoririle tradiționale, precum transmiterea credinței și ajutarea părinților, sunt și altele la fel de importante care au nevoie de aprofundare, cum ar fi rugăciunea, pentru că ei au la dispoziție mai mult timp, și comunicarea Evangheliei, după exemplul profetesei Ana din Evanghelie.

Tot în legătură cu bătrânețea – a încheiat arhiepiscopul Paglia – există, dincolo de aspectele civile, o cultură pe care bătrânii o pot transmite, atentă în mod special la faptul de a nu înțelege slăbirea vieții ca pe o tragedie finală ci ca pe o mărturie de speranță în viața de dincolo”.

(rv – A. Dancă)