În Preasfânta Inimă a lui Isus, marile opere ale iubirii lui Dumnezeu: Papa Francisc, la Sfânta Liturghie

(RV – 27 iunie 2014) Pentru a-i comunica omului blânda sa iubire de Tată, Dumnezeu are nevoie ca omul să se coboare: a spus Papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii prezidată vineri, 27 iunie, în cursul dimineții, zi în care Biserica celebrează "Preasfânta Inimă a lui Isus".

Colegul nostru Alessandro De Carolis introduce trei fragmente din omilia Sfântului Părinte:


Nu așteaptă să primească, ci este El cel care dăruiește; un vorbește, ci acționează. Nu există umbră de pasivitate în modul în care Creatorul înțelege iubirea față de creaturile sale, a explicat Papa Francisc la începutul omiliei pe care a dedicat-o Inimii lui Isus. Dumnezeu "ne dă harul, bucuria de a celebra în inima Fiului său marile opere ale iubirii sale. S-ar putea spune că astăzi este sărbătoarea iubirii lui Dumnezeu în Isus Cristos, a iubirii lui Dumnezeu pentru noi, a iubirii lui Dumnezeu în noi".

Papa Francisc: "Există două caracteristici ale iubirii. Prima: iubirea constă mai mult în a da decât în a primi. A doua: iubirea se exprimă mai mult prin fapte decât prin cuvinte. Prima trăsătură, a iubirii care înseamnă să dai mai mult decât să primești, evidențiază caracterul comunicativ al iubirii care comunică și se comunică întotdeauna, fiind primită de cel care este iubit. A doua trăsătură, a exprimării iubirii mai mult prin opere decât prin cuvinte evidențiază capacitatea iubirii de a dărui viața și de a duce la creștere".

Însă, pentru a înțelege iubirea lui Dumnezeu, omul trebuie să urmeze o dimensiune invers proporțională imensității, și anume smerenia, "smerenia inimii", amintind că Moise a explicat poporului său că a fost ales de Dumnezeu "pentru că era cel mai neînsemnat dintre popoare"; în vreme ce Isus, în Evanghelia, îl laudă pe Tatăl "pentru că a ascuns cele dumnezeiești învățaților și le-a revelat celor mici". Ceea ce dorește Dumnezeu este un raport "tată-fiu", un tată care-și mângâie copilul și-i spune: "Eu sunt cu tine".

Papa Francisc: "(…) Dar dacă noi ne simțim puternici, nu vom trăi niciodată experiența mângâierii Domnului… cât este de frumos să cunoști mângâierea Domnului, care ne spune 'Nu te teme, eu sunt cu tine, te țin de mână…' (…) Și Isus când vorbește despre sine spune: 'Eu sunt blând și smerit cu inima'. Și El, Fiul lui Dumnezeu, se coboară pentru a primi iubirea Tatălui".

Un alt semn deosebit al iubirii lui Dumnezeu este că a fost El cel care ne-a iubit mai întâi.
El ne precede întotdeauna și ne așteaptă, a asigurat Papa Francisc care a încheiat omilia cerându-i lui Dumnezeu harul "de a intra în această lume atât de misterioasă, de a ne uimi făcându-ne să cunoaștem pacea grație acestei iubiri care se comunică, dăruindu-ne bucuria și conducându-ne pe calea vieții ca pe niște copii, ținându-ne de mână".

Papa Francisc: "Când sosim, El ne așteaptă. Când îl căutăm, El ne-a cutat deja mai înainte. El este întotdeauna înaintea noastră, ne așteaptă pentru a ne primi în inima, în iubirea sa. Aceste două aspecte ne-ar putea ajuta să înțelegem misterul iubirii lui Dumnezeu pentru noi care, pentru a se exprima are nevoie de smerenia noastră, de capacitatea noastră de ane coborî. Și, mai are nevoie de uimirea noastră când, căutându-l, îl găsim așteptându-ne".


R.V./A. Mărtinaș