În audiență la Papa Francisc, studenții cursurilor de vară organizate de Observatorul Astronomic al Vaticanului

RV 26 iun 2014. Papa a primit joi în audiență un grup de profesori și studenți din 23 de țări care au participat la Cursurile de vară organizate de la 1 la 27 iunie de Observatorul Astronomic al Vaticanului, pe tema ”Galaxii apropiate și îndepărtate, tinere și bătrâne”. Activitățile de studiu, observație și dezbatere s-au desfășurat la Vilele Pontificale de la Castel Gandolfo.

Aici, serviciul audio:

Remarcând „munca grea dar fascinantă de a studia universul, darul prețios al Creatorului”, Papa a subliniat că studenții și profesorii au împărtășit cu ceilalți nu doar studiul galaxiilor dar și propria tradiție culturală și religioasă, ”dând o frumoasă mărturie de dialog și de conviețuire în armonie”.

Papa și-a exprimat speranța ca ”toate popoarele să aibă acces la cercetare și la formarea științifică” și ”să se bucure de beneficiile științei”. În acest sens, ”Școala de Astrofizică a Observatorului Vatican devine un loc în care tinerii lumii dialoghează, colaborează și se ajută unii pe alții în căutarea adevărului, care se concretizează în acest caz în studierea galaxiilor. Această inițiativă simplă și concretă arată că științele pot fi un instrument adecvat și eficient pentru a promova pacea și dreptatea”. Biserica este angajată în dialogul cu științele pornind de la lumina credinței, fiind convinsă că credința poate lărgi perspectivele rațiunii, îmbogățind-o (cf exhort.ap. Evangelii gaudium, nr. 238).

”În acest dialog cu științele, Biserica se bucură de admirabilul progres științific, recunoscând potențialul enorm pe care Dumnezeu l-a dat minții umane (cfr ibid., 243), la fel cum o mamă se bucură și este mândră, pe bună dreptate, când copiii ei cresc în «înțelepciune, vârstă și har» (Lc 5,23)”.

”Vă încurajez să împărtășiți cunoștințele dobândite despre univers cu oamenii din țările voastre. Doar o foarte mică parte din populația mondială are acces la aceste cunoștințe, care deschid inima și mintea la marile întrebări pe care omenirea și le pune dintotdeauna: de unde venim, încotro mergem, ce sens are acest univers cu sute de mii de galaxii? Căutarea unor răspunsuri la aceste întrebări ne predispune la întâlnirea cu Creatorul, Părinte Bun, căci «în El trăim, ne mișcăm și suntem» (Fp 17,28). Dumnezeu cel atotputernic și milostiv, care «socotește numărul stelelor și cheamă pe fiecare după nume» (Ps 147,4), să vă copleșească cu pacea sa și să vă binecuvânteze”.

***
Observatorul Astronomic al Vaticanului a organizat primele Cursuri de vară în 1986. În acest an au luat parte 25 de studenți și absolvenți în astronomie, printre care și doi seminariști astronomi. Cursurile din 2014 s-au desfășurat sub conducerea mai multor profesori experți de la Universitatea din Colorado, de la Observatorul Radioastronomic Very Large Array din Socorro, în New Mexico, Universitatea din Cambridge și Universitatea Columbia din New York.

Radio Vatican l-a contactat pe directorul Observatorului Astronomic al Vaticanului, preotul iezuit José Gabriel Funes, întrebându-l cu privire la tema cursurilor din acest an, ”Galaxii apropiate și îndepărtate, tinere și bătrâne”.
• ”Universul are aproximativ o sută de miliarde de galaxii. Dacă am împărți numărul galaxiilor la populația actuală a pământului, de aproximativ 7 miliarde, fiecare dintre noi ar primi câte 14 galaxii! Există tot atâtea galaxii în univers câți neuroni are creierul uman. Este foarte important să înțelegem formarea și evoluția galaxiilor. Galaxii «apropiate» de noi înseamnă galaxii bătrâne, pentru că vârsta universului este de aproximativ 14 miliarde de ani, în schimb, noi le vedem acum pe cele mai îndepărtate, și le vedem așa cum erau atunci când erau mai tinere. Este un subiect care trezește un interes foarte mare în rândul cercetătorilor. (…) Creația este un dar al lui Dumnezeu, după cum un dar al lui Dumnezeu este și inteligența noastră, capacitatea noastră de a înțelege și de a găsi legile fizicii care ne permit să înțelegem universul. Uneori, o viziune superficială a omului și a științei ne face să ne gândim că Dumnezeu închide omului ușile și ferestrele ca să nu înțeleagă, dar credința nu se teme de știință sau de descoperirile științifice”.

(rv – A. Dancă)