Această ”Europă obosită...”: Papa Francisc, la Comunitatea Sf. Egidiu
RV 16 iun 2014. Cântări bisericești, mâini întinse și mii de stegulețe
colorate au salutat sosirea Papei Francisc duminică seară la Comunitatea Sfântul Egidiu
din Roma.
Aici, serviciul audio:
Adresându-se
și rugându-se cu cei care participă la misiunea Comunității, Papa i-a îndemnat să
răspândească tot mai mult ”prietenia și compasiunea”, în special într-o Europă pe
care a definit-o ”obosită”. Înainte de a vizita sediul Comunității Sf. Egidiu, Papa
a încredințat tuturor mandatul rugăciunii, ”care atinge inima lui Dumnezeu”, cerând
în mod special darul păcii și angajarea în slujirea celor afectați de noile forme
de sărăcie.
Papa a fost întâmpinat la sosire de fondatorul Comunității, prof.
Andrea Riccardi, și de mii de persoane, printre care bolnavi, migranți și un grup
de refugiați care au ajuns zilele trecute pe insula Lampedusa. Alții - bătrâni, oameni
fără adăpost, reprezentanți ai altor religii și mișcări - îl așteptau în bazilica
”Santa Maria in Trastevere”, lăcașul de cult al Comunității. Aici, Pontiful a adus
un omagiu de rugăciune icoanei Maicii Domnului a Îndurării, după care a ascultat mărturiile
oferite de protagoniștii acestei Comunități care – a spus fondatorul ei, prof. Riccardi
– s-a născut în 1968 din dorința unei Bisericii pentru toți, orientată spre periferii,
ca familie în care ”cine vine în ajutor se confundă cu cel ajutat”. • ”Sanctitate,
vin din Siria…” Arhiepiscopul siro-ortodox de Damasc, IPS Jean Kawak,
a prezentat pe scurt situația unui popor care a spus că este ”prizonier al răului”,
înfricoșat și asaltat, implorând de la toți ”să facă mai mult pentru pace”.
O bătrână a prezentat în mărturia ei posibilitatea de răscumpărare într-o
societate a rebutului. O tânără i-a mulțumit Papei care vorbește deseori de periferiile
de unde provine ea însăși. Un șomer și un purtător de handicap au povestit că erau
în pericolul disperării înainte de a primi ajutorul Comunității. Un rom și un refugiat
afgan au povestit cum după nenumărate suferințe au devenit constructori de pace. În
fine, o mărturie din Columbia, unde Comunitatea Sf. Egidiu ajută la combaterea violenței
și a corupției traficului de droguri.
Papa Francisc:
• ”Rugăciunea îl ferește pe omul anonim al orașului de ispite care pot fi și
ispitele noastre, precum protagonismul, pentru care toate se rotesc în jurul meu,
indiferența și victimismul”.
În cuvântul său, Sfântul Părinte a reparcurs
trăsăturile Comunității Sf. Egidiu pornind întocmai de la rugăciune, inima Comunității
și prima ei lucrare.
”Cine ascultă Cuvântul și își îndreaptă privirea spre
Domnul, îi vede pe ceilalți, care pentru voi sunt în mod special cei săraci, în care
este prezent Isus”, a continuat Papa, care apoi a evidențiat apostolatul Comunității
desfășurat în favoarea celor bătrâni. Împreună cu tinerii – a remarcat papa Francisc
– cei bătrâni duc istoria înainte, dar cu toate acestea, sunt victimă a ”culturii
rebutului” ce ia formele unei adevărate ”eutanasii ascunse”: • ”Ceea ce nu folosește,
se aruncă. Ceea ce nu produce, se aruncă. Și astăzi, criza este atât de mare încât
se aruncă tinerii. Când ne gândim la cei 75 de milioane de tineri sub 25 de ani, care
sunt «nici-nici», adică nici muncă, nici școală. Sunt fără. Se întâmplă astăzi, în
această Europă obosită, în această Europă care a obosit. Nu, nu a îmbătrânit, e obosită,
nu știe ce să facă”.
”Trebuie să o ajutăm să întinerească”, a spus mai
departe Papa Francisc referindu-se la Europa, ”să-și regăsească rădăcinile pe care
nu le-a recunoscut.
La rândul lor, a continuat Pontiful, cei săraci sunt „piatra
unghiulară pentru construcția unei societăți”, în ciuda unei ”economii bazată pe speculație”,
care pe cei săraci îi lipsește de esențial” iar pe cei care, asemenea vouă, pun în
practică solidaritatea, nu-i acceptă. ”Deși unii ar dori să scoată din dicționar cuvântul
solidaritate, pentru că o anumită cultură îl consideră un cuvânt josnic, dar solidaritatea
este un cuvânt creștin”.
În fine, Papa s-a oprit la angajarea Comunității
în construcția păcii: ”o lucrare de meșteșugari iscusiți care caută ceea ce unește
și pun de o parte ceea ce desparte”. De aici, îndemnul Papei la mai multă rugăciune
și mai mult dialog, fiecare pornind de la propria identitate: • ”Eu nu pot să
mă prefac că am o altă identitate pentru a dialoga. Nu, nu poți să dialoghezi în acest
fel. Eu sunt cu această identitate, dar dialoghez, pentru că sunt persoană, pentru
că sunt bărbat, sunt femeie. Bărbatul și femeia au această posibilitate de a dialog
fără a negocia propria identitate. Lumea se sufocă fără dialog: de aceea și voi oferiți
contribuția voastră pentru a promova prietenia între religii”. (…) ”Mergeți înainte
pe această cale: rugăciunea, săracii și pacea. Înaintând în acest fel, veți face să
crească în inima societății compasiunea – care este adevărata revoluție, cea a compasiunii
și blândeții – și veți face să crească prietenia în locul fantasmelor dușmăniei
și indiferenței”.
În fine, înainte de a merge la sediul Comunității, din
apropierea lăcașului de cult, Papa a adresat un îndemn spontan celor prezenți: •
”Rugați-vă mult! Avem nevoie de rugăciune în lume: pentru pace, este atâta lume care
nu are cele necesare pentru viață. Lună de lună, atâtea familii nu pot plăti chiria
și trebuie să plece. Unde? Dumnezeu știe! Pentru acești săraci noi. Rugați-vă pentru
popoarele care sunt în război, pentru popoarele care suferă din cauza războiului:
să cerem pacea. Rugăciunea este o armă pe care noi o avem pentru a atinge inima lui
Dumnezeu. Dacă noi ne rugăm, El ne va asculta. Vă încredințez rugăciunea pentru cei
săraci și pentru pace!”.