Părintele Lombardi despre două momente ale pelerinajului apostolic în Țara Sfântă

(RV – 27 mai 2014) După pelerinajul apostolic de trei zile în Țara Sfântă a Papei Francisc, al patrulea pontif în ținutul lui Isus, după Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea și Benedict al VI-lea, rememorăm câteva momente de neuitat din această călătorie, într-o reflecție a Părintelui Federico Lombardi, purtătorul de cuvânt al Sălii de Presă a Sfântului Scaun, intervievat de colegul nostru Alessandro Gisotti, de la redacția centrală în limba italiană:


Unul dintre momentele cele mai intense din cea de-a doua zi a pelerinajului, pentru semnificația sa în favoarea păcii nu doar în Țara Sfântă dar și în întreg Orientul Mijlociu a fost rugăciunea Papei la Zidul despărțitor de la Betleem, cu invitația adresată președinților Peres și Abbas de a se întâlni în Vatican pentru un moment comun de rugăciune. Despre invitația lansată de Pontif celor doi președinți de stat, iată o reflecție a părintelui Federico Lombardi, directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun, care l-a însoțit pe Pontif în pelerinajul în Țara Sfântă.


P. Federico Lombardi: Papa și-a făcut partea; a făcut această invitație, de aceea sunt încrezător că va fi acceptată, dat fiind că este o invitație cu autoritate. Este clar că Papa, în calitate de autoritate religioasă și morală, face tot ceea ce poate pentru pace în lume și pentru pace în această regiune care stă la inima tuturor. Desigur, Papa nu posedă instrumente de caracter politic, economic, militare pentru a acționa, dar posedă marea forță a credinței și a autorității morale dată de misiunea sa și de modul în care o desfășoară. El își aduce contribuția la convertirea inimilor, la a-i cere lui Dumnezeu să intervină când forțele omenești nu sunt suficiente. Și le invită pe aceste două persoane cu autoritate, pe reprezentanții celor două țări implicate în mod mai direct în această tensiune, să se angajeze în căutarea unei soluții la conflict, făcând aceasta cu acel curaj care-l caracterizează. Este o invitație la rugăciune împreună, la a veni în Vatican, la Roma, acasă la el: Papa are autoritatea de a le invita pe aceste persoane cu care s-a întâlnit și care l-au apreciat ca pe un profet al păcii. Sperăm într-adevăr ca această invitație să reprezinte o contribuție la a face un pas înainte în convertirea inimii, aspect ce este de competența Bisericii și care este, poate, și cel mai important dintre toate.


Pornind de la considerația că termenul pontif înseamnă "constructor de poduri", Părintele Lombardi a fost rugat să ofere o cheie de lectură gestului de intensă forță simbolică a unui Papă care se roagă în fața zidului despărțitor de la Betleem, ce are nevoie de un pod foarte înalt și solid pentru a fi depășit.


P. Federico Lombardi: M-a impresionat mult modul excepțional în care Papa s-a raportat la acel zid simbol al diviziunii și al incapacității oamenilor de a construi într-adevăr pacea în aceste ținuturi. A făcut acest lucru în tăcere, în mod spiritual și cu respect față de suferința tuturor, și prin gestul de a atinge cu fruntea zidul, gest caracteristic de altfel modului său concret și complet de a-și exprima sentimentul religios.


Întrebat despre întâlnirea la Sfântul Mormânt, dintre Papa Francisc și Bartolomeu, ce a reprezentat cu siguranță momentul cel mai semnificativ al acestui pelerinaj apostolic, prilejuit de altfel de împlinirea a 50 de ani de la istorica întâlnire dintre Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Atenagora, Părintele Federico Lombardi a spus că printr-o astfel de întâlnire se arată forța reală a credinței:


P. Federico Lombardi: A fost o întâlnire foarte așteptată și foarte dorită de către amândoi, o dorință care își are originea, sub formă de intenție, încă din primele zile de pontificat, când Patriarhul Bartolomeu a venit la inaugurarea pontificatului Papei Francisc. Atunci i-a propus să meargă împreună în Țara Sfântă pentru a celebra acest aniversar atât de important (50 de ani de la întâlnirea dintre Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Atenagora). Consider că amândoi au trăit acest moment pe deplin conștienți de semnificația sa pe calea ecumenismului, îndemnând astfel, în mod cordial, și pe alte confesiuni să participe. Dacă se poate spune astfel, Papa și-a pus pe masă disponibilitatea pentru o reflecție profundă, după modelul trasat deja de predecesorii săi, despre modul în care Episcopul Romei se poate pune în slujba tuturor creștinilor, pentru iubirea și comuniunea dintre toți frații creștini.


R.V./A. Mărtinaș