Papa Francisc, la întâlnirea cu persoanele consacrate din Țara Sfântă: ”Urmați-L pe Domnul cu bucurie!”

RV 27 mai 2014. Înainte de Sfânta Liturghie celebrată luni seară în Cenaclul din Ierusalim, Papa Francisc a avut o întâlnire cu clerul, persoanele consacrate și seminariștii din Țara Sfântă. Momentul festiv de rugăciune, fraternitate și dialog, a avut loc la biserica din Grădina Ghetsemani, lângă Grădina Măslinilor. În discursul său, Papa a pornit de la un pasaj din Evanghelia după Sf. Luca în care citim: ”(Isus) a ieșit și a mers ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau” (22,39).

”Când vine ceasul hotărât de Dumnezeu pentru a salva omenirea din robia păcatului – a spus Papa în cuvântul său – Isus se retrage aici, în Ghetsemani, la poalele Muntelui Măslinilor. Ne regăsim în acest loc sfânt, sfințit de rugăciunea lui Isus, de angoasa lui, de sudoarea lui de sânge; sfințit mai ales de acceptarea voinței de iubire a Tatălui. Aproape că ne este teamă să ne apropiem de sentimentele pe care Isus le trăiește în ceasul acela; intrăm pe vârful picioarelor în acel spațiu interior în care s-a decis drama lumii”.

”În acel ceas, Isus a simțit nevoia de a se ruga și de a-i avea alături pe discipolii săi, pe prietenii săi, care l-au urmat și au împărțit mai îndeaproape misiunea lui. Dar aici, în Ghetsemani, urmarea s-a făcut grea și nesigură; predomină îndoiala, oboseala și spaima. În desfășurarea rapidă a pătimirii lui Isus, discipolii vor asuma diferite atitudini față de Învățătorul lor: apropiere, îndepărtare și incertitudine”.

De aici, Pontiful i-a îndemnat pe cei prezenți să-și pună o serie de întrebări:
”Ne va prinde bine ca noi – episcopi, preoți, persoane consacrate, seminariști – să ne întrebăm în acest loc: cine sunt eu înaintea Domnului meu care suferă? (…) Sunt unul din cei care, îndemnați de Isus să vegheze împreună El, adoarme, și în loc să se roage, caută să scape închizând ochii în fața realității? Sunt eu unul dintre ei? Sau mă recunosc în cei care au fugit de frică, abandonându-L pe Învățător în ceasul cel mai tragic al vieții sale pământești? Este, oare, în mine duplicitate, falsitatea celui care l-a vândut pentru treizeci de arginți, care a fost numit prieten și cu toate acestea l-a trădat pe Isus?” (…) Mă recunosc în cei care l-au imitat pe Învățătorul lor până la martiriu, dând mărturie că El era totul pentru ei, puterea incomparabilă a misiunii lor și orizontul ultim al vieții lor?”.

”Prietenia lui Isus față de noi, fidelitatea și milostivirea sa – a continuat Papa – sunt darul inestimabil care ne încurajează să continuăm cu încredere să-l urmăm în ciuda căderilor, erorilor și chiar a trădărilor noastre. Dar bunătatea Domnului nu ne scutește de la atenția pe care trebuie să o avem în fața ispititorului, a păcatului, a răului și a trădării care pot trece chiar și prin viața preoțească și consacrată. Noi toți suntem expuși păcatului, răului și trădării. Ne dăm seama de disproporția dintre măreția chemării lui Isus și micimea noastră, între sublimitatea misiunii și fragilitatea umană. Dar, în marea sa bunătate și în nemărginita lui milostivire, Domnul ne ia întotdeauna de mână, ca să nu ne înecăm în valurile rușinii. El este mereu alături de noi, nu ne lasă niciodată singuri. Așadar, să nu ne lăsăm învinși de teamă și descurajare, ci cu curaj și încredere, să mergem înainte pe drumul nostru și în misiunea noastră!”.

La încheierea cuvântului său Papa Francisc a încurajat preoții, seminariștii și persoane consacrate din Țara Sfântă să fie un semn de bucurie și responsabilitate:
• ”Dragi frați și surori, voi sunteți chemați să-l urmați pe Domnul cu bucurie în această Țară binecuvântată. Este un dar și în același timp o responsabilitate. Prezența voastră aici este foarte importantă. Întreaga Biserică vă este recunoscătoare și vă sprijină cu rugăciunea”.

În fine, Papa Francisc a plantat un pom de măslin în apropierea celui plantat de predecesorul său Paul al VI-lea la 4 ianuarie 1964, în grădina din apropierea bisericii, unde se află cei opt măslini milenari care aduc aminte de Pătimirea lui Cristos pe Muntele Măslinilor.

(rv – A. Dancă)